1Cuvântul Domnului
a fost către mine:
2„Mergi și strigă în auzul Ierusalímului:
«Așa vorbește Domnul:
‹Îmi amintesc de tine,
de gingășia tinereții tale,
de iubirea de când erai logodită,
când veneai după mine în pustiu,
într-un ținut nesemănat.
3Israél era sfânt pentru Domnul,
primiția roadelor sale;
toți cei care mâncau din ea
se făceau vinovați,
răul venea asupra lor› »”
– oracolul Domnului.
4Ascultați cuvântul Domnului,
casă a lui Iacób
și toate familiile casei lui Israél!
5Așa vorbește Domnul:
„Ce nedreptate
au găsit părinții voștri în mine,
că s-au îndepărtat de mine,
au mers după deșertăciune
și au ajuns deșertăciune?
6Nu au spus: «Unde este Domnul
care ne-a scos din țara Egiptului,
care ne-a condus prin pustiu,
în ținutul deșert și uscat,
în ținutul secetei și al umbrei morții,
în ținutul prin care nu trece nimeni
și unde nu locuiește niciun om?».
7Eu v-am adus într-o țară ca o grădină
ca să mâncați roadele și bunătățile ei;
dar voi ați venit și ați profanat țara mea
și ați făcut moștenirea mea
abominábilă.
8Preoții nu au mai spus:
«Unde este Domnul?».
Cei care se ocupă cu legea
nu m-au cunoscut,
păstorii s-au revoltat împotriva mea,
profeții au profețit prin Báal
și au mers după cei
care nu le erau de folos.
9De aceea, din nou mă voi certa cu voi
– oracolul Domnului –
și cu fiii fiilor voștri mă voi certa.
10Treceți în insulele Chitím și vedeți,
în Chedár trimiteți ca să pricepeți,
vedeți dacă a mai fost ceva asemănător!
11Și-a schimbat oare
vreun neam dumnezeii,
deși ei nu sunt dumnezei?
Dar poporul meu și-a schimbat gloria
cu ceea ce nu-i este de folos.
12Uimiți-vă, cerurilor, pentru asta
și îngroziți-vă ca niciodată
– oracolul Domnului!
13Căci poporul meu a făcut două rele:
m-au părăsit pe mine,
izvorul de apă vie,
ca să-și sape cisterne, cisterne crăpate,
care nu pot apă.
14Oare este Israél un sclav
dacă s-a născut în casă?
De ce a devenit pradă?
15Împotriva lui rag puii de leu,
își ridică glasul
și dau țara lui spre devastare,
cetățile lui sunt ruinate, fără locuitori.
16Chiar și fiii Mémfis și Táfnes
îți vor rade capul.
17Oare nu ți-ai făcut-o singur,
părăsindu-l pe Domnul Dumnezeul tău
când el te conducea pe cale?
18Acum, ce ai tu pe calea spre Egipt
ca să bei din apele Șihór
și ce ai făcut tu pe calea Asíriei
ca să bei din apele Râului?
19Dar răutatea ta te va corecta
și apostazia ta te va mustra.
Recunoaște și vezi că este rău și amar
că l-ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău
și că nu este în tine teamă de mine
– oracolul Domnului
Dumnezeului Sabaót!
20De demult am frânt jugul tău
și am rupt legăturile tale, iar tu ai zis:
«Nu vreau să slujesc».
De fapt, pe orice colină înaltă
și sub orice copac verde te-ai desfrânat.
21Eu te-am plantat ca o viță de soi,
sămânță genuină.
Cum de te-ai schimbat față de mine
devenind viță sălbatică?
22Chiar dacă te-ai spăla cu leșie
și ai folosi mult săpun,
nelegiuirea ta ar rămâne înaintea mea –
oracolul Domnului Dumnezeu.
23Cum de spui: «Nu sunt întinată,
nu m-am dus după Baáli».
Privește calea ta în vale,
recunoaște ce ai făcut,
dromaderă sprintenă,
rătăcitoare pe căile ei!
24Măgăriță obișnuită cu pustiul,
în dorința sufletului ei suflă aer;
cine va putea să împlinească poftele ei?
Cei care o caută nu trebuie să obosească,
o vor găsi în luna ei.
25Evită să-ți dezgolești piciorul și gâtul,
[ca nu cumva] să se usuce!
Dar tu spui: «Degeaba!
Nu, eu îi iubesc pe străini
și vreau să merg după ei».
26Așa cum se rușinează hoțul când este aflat,
așa se va rușina casa lui Israél:
ei, regii lor, căpeteniile lor,
preoții lor și profeții lor.
27Ei, care zic lemnului «Tu ești tatăl meu»
și pietrei, «Tu m-ai născut».
Căci au întors către mine spatele,
și nu fața.
Dar în timpul nenorocirii lor vor zice:
«Ridică-te și salvează-ne!».
28Unde sunt dumnezeii tăi
pe care ți i-ai făcut?
Să se ridice ei și să te salveze
în timpul nenorocirii tale!
Căci numeroși ca
și cetățile tale sunt zeii tăi, Iúda!
29De ce vă certați cu mine?
Voi toți v-ați revoltat împotriva mea
– oracolul Domnului.
30În zadar i-am lovit pe fiii voștri:
nu au luat nicio învățătură.
Sabia voastră i-a mâncat
pe profeții voștri
ca un leu devastator.
31Ce generație sunteți voi!
Considerați cuvântul Domnului:
oare am fost eu un pustiu pentru Israél
sau un ținut al întunericului?
De ce spune poporul meu:
«Rătăcim și nu mai venim la tine».
32Își uită fecioara podoabele ei
sau mireasa, cingătoarele ei?
Totuși, poporul meu a uitat de mine
deja de zile fără număr.
33Ce bine faci căilor tale când cauți iubirea!
De aceea ți-ai obișnuit căile cu cele rele.
34Da, în poalele tale au găsit
sângele persoanelor sărace
și nevinovate, găsindu-i și pe cei care
nu au spart.
În ciuda a toate acestea,
35tu zici: «Sunt nevinovată;
ba chiar s-a întors mânia de la mine».
Iată-mă, să facem judecată cu tine,
pentru că ai zis: «Nu am păcătuit»!
36Cât de mult te-ai epuizat
schimbând căile tale!
Te vei rușina și de Egipt
după cum te-ai rușinat de Asíria.
37Chiar și de acolo vei ieși,
iar mâinile tale vor fi pe capul tău.
Căci Domnul i-a părăsit
pe cei în care tu îți puneai încrederea
și nu vei reuși prin ei.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
