1 Macabei 4 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Bătălia de la Emáus

1Górgias a luat cinci mii de bărbați și o mie de călăreți și au părăsit tabăra în timpul nopții

2ca să se năpustească asupra taberei iudeilor și să-i lovească pe neașteptate. Oameni din fortăreață le-au fost călăuze.

3Iúda a auzit și au plecat el și cei viteji ca să lovească armata regelui care era la Emáus

4cât timp armatele erau încă împrăștiate din tabără.

5Górgias a venit în tabăra iudeilor în timpul nopții, dar nu a găsit pe nimeni. I-a căutat în munți, căci zicea: „Aceștia au fugit de noi”.

6În zorii zilei, Iúda s-a arătat în câmpie cu trei mii de bărbați, dar care nu aveau scuturi și săbii, după cum ar fi voit.

7A văzut tabăra neamurilor, puternică și înarmată, și cai împrejurul ei: aceștia erau învățați cu războiul.

8Iúda le-a zis bărbaților care erau cu el: „Nu vă temeți de mulțimea lor și de violența lor nu vă speriați!

9Amintiți-vă cum au fost salvați părinții voștri la Marea Roșie când i-a urmărit Faraón cu armata!

10Acum să strigăm către ceruri! Dacă ne va asculta și-și va aduce aminte de alianța părinților, va zdrobi această tabără în fața noastră astăzi.

11Și vor cunoaște toate neamurile că este cine să-l elibereze și să-l salveze pe Israél”.

12Când străinii și-au ridicat ochii, i-au văzut venind împotriva lor.

13Au ieșit din tabără la luptă, iar cei din Iúda au sunat din trâmbiță.

14S-au năpustit și au zdrobit neamurile, iar aceștia au fugit în câmpie.

15Ultimii, toți au căzut de sabie. I-au urmărit până la Gazerón, până în câmpiile Iduméii, până la Azót și Iámnia și au căzut dintre ei până la trei mii de bărbați.

16Iúda și armata s-au întors din urmărirea lor.

17Și a zis poporului: „Să nu doriți pradă, căci războiul este înaintea noastră!”.

18Górgias și armata sunt în munți aproape de noi. Dar acum stați împotriva dușmanilor noștri și luptați cu ei! După aceea luați pradă cu toată libertatea!”.

19Iúda încă nu a terminat acestea, că o grupă s-a arătat pândindu-i din munte.

20Ei văzuseră că tabăra fusese pusă pe fugă și i se dăduse foc, căci fumul care se vedea demonstra cele întâmplate.

21Văzând aceste lucruri, s-au înspăimântat foarte mult. Au văzut de asemenea tabăra lui Iúda în câmpie pregătită să lovească.

22Și toți au fugit spre ținutul străinilor.

23Iúda s-a întors să prădeze tabăra. A luat mult aur, argint, iacint și purpură marină și o mare bogăție.

24Întorcându-se, cântau și binecuvântau cerul pentru că este bun și pentru că veșnică este îndurarea lui.

25A fost o mare eliberare pentru Israél în ziua aceea.

26Cei care scăpaseră dintre străini au venit și i-au făcut cunoscut lui Lýsias toate cele întâmplate.

27Acesta, când a auzit, s-a tulburat și și-a pierdut curajul, pentru că nu s-au întâmplat cele pe care le voise împotriva Israélului și nu a dus la îndeplinire cele pe care i le poruncise regele.

Prima campanie a lui Lýsias

28În anul următor, a adunat șaizeci de mii de bărbați aleși și cinci mii de călăreți ca să lupte împotriva lor.

29A venit în Iduméea și și-a fixat tabăra la Baitsúr. Iúda le-a stat împotrivă cu zece mii de bărbați.

30A văzut tabăra puternică și s-a rugat, zicând: „Binecuvântat ești tu, Mântuitorul lui Israél, care ai zdrobit violența celui puternic prin mâna slujitorului tău Davíd și ai dat tabăra străinilor în mâna lui Ionatán, fiul lui Saul, și a celui care-i purta armele!

31La fel, închide tabăra aceasta în mâna poporului tău, Israél, ca să fie făcuți de rușine în armata și cavaleria lor!

32Dă-le teamă și topește îndrăzneala puterii lor, să se cutremure de distrugerea lor!

33Doboară-i cu sabia celor care te iubesc și toți cei care cunosc numele tău să te laude în imnuri!”.

34S-au aruncat unii împotriva altora și au căzut din armata lui Lýsias până la cinci mii de bărbați: înaintea lor au căzut.

35Văzând Lýsias descumpănirea oastei sale și îndrăzneala iudeilor și cum erau gata să trăiască sau să moară în mod nobil, a plecat spre Antiohía și a tocmit o mulțime de mercenari ca să se întoarcă din nou împotriva Iudeii.

Purificarea templului și dedicarea lui

36Iúda și frații lui au spus: „Iată, dușmanii noștri au fost înfrânți! Să urcăm să purificăm cele sfinte și să le restaurăm!”.

37S-a adunat toată tabăra și a urcat la muntele Sión.

38Au văzut sanctuarul pustiit, altarul profanat, porțile arse și în curți buruieni crescute ca în pădure sau pe munte, iar încăperile erau ruinate.

39Și-au sfâșiat hainele, au izbucnit întru-un plâns mare și și-au presărat cenușă.

40Au căzut cu fața la pământ, au sunat din trâmbițe ca semnal și au strigat către cer.

41Atunci, Iúda le-a poruncit bărbaților să lupte împotriva celor care erau în fortăreață până când va fi purificat cele sfinte.

42A ales preoți fără pată, devotați legii.

43A purificat cele sfinte și a înlăturat pietrele contaminării într-un loc impur.

44Apoi s-au sfătuit în legătură cu altarul pentru arderile de tot care fusese profanat, ce să facă cu el.

45Le-a venit ideea bună să-l dărâme, pentru ca să nu le fie lor spre ocară, căci neamurile îl contaminaseră. Și au dărâmat altarul.

46Au dus pietrele pe muntele templului, într-un loc potrivit, până când va fi venit un profet care să hotărască în privința lor.

47Au luat pietre necioplite, conform cu legea, și au construit un altar nou precum cel dintâi.

48Au construit sanctuarul și interiorul templului și au sfințit curțile.

49Au făcut obiecte sacre noi și au dus candelabrul și altarul pentru tămâie și masa în templu.

50Au ars tămâie pe altar, au aprins candelele de pe candelabru și au luminat templul.

51Au pus pe masă pâini, au întins catapeteasma și au terminat toate lucrările pe care le făcuseră.

52S-au sculat în zori, în a douăzeci și cincea a lunii a noua – deci Casléu –, în anul o sută patruzeci și opt.

53Au adus jertfă, după lege, pe altarul cel nou pentru arderile de tot, pe care îl făcuseră.

54În același moment și în aceeași zi în care neamurile l-au profanat, atunci l-au dedicat cu imnuri, alăute, harpe și cimbale.

55Tot poporul a căzut cu fața la pământ, s-a prosternat și a binecuvântat cerul care le dăduse succes.

56Au făcut dedicarea templului timp de opt zile și au adus arderi de tot cu bucurie și jertfe de mulțumire și de laudă.

57Au împodobit fațada templului cu coroane de aur și cu scuturi, au restaurat porțile și încăperile și le-au pus uși.

58A fost o foarte mare bucurie în popor și a fost îndepărtată rușinea neamurilor.

59Iúda, frații lui și toată adunarea lui Israél au stabilit ca zilele dedicării altarului să fie sărbătorite cu bucurie și veselie la timpul lor fixat, an de an, timp de opt zile, din ziua a douăzeci și cincea a lunii Casléu.

60Au întărit în acel timp muntele Sión cu ziduri înalte și turnuri puternice de jur împrejur, ca să nu mai poată veni neamurile și să-l calce în picioare așa cum făcuseră mai înainte.

61A stabilit acolo armată pentru pază și a întărit pentru pază cetatea Baitsúr, ca poporul să aibă apărare în fața Iduméii.