1„Mângâiați, mângâiați-l
pe poporul meu!”,
spune Dumnezeul vostru.
2„Vorbiți la inimă Ierusalímului
și spuneți-i că suferința lui s-a terminat,
că nelegiuirea sa a fost răscumpărată,
pentru că a fost luat din mâna Domnului dublul pentru păcatele sale”.
3Un glas strigă:
„În pustiu pregătiți calea Domnului,
îndreptați în loc neumblat
o cale pentru Dumnezeul nostru!
4Orice vale să fie înălțată,
orice munte și orice deal vor fi nivelate,
ce este strâmb va fi îndreptat,
iar ce este colțuros va fi netezit”.
5Atunci se va descoperi
gloria Domnului
și toate făpturile o vor vedea împreună,
căci gura Domnului a vorbit.
6Un glas zice: «Strigă!»,
dar a răspuns: «Ce să strig?».
Orice făptură este ca iarba
și toată frumusețea ei
este ca floarea câmpului.
7Iarba se usucă, floarea se ofilește,
pentru că Duhul Domnului
suflă peste ele;
cu adevărat, poporul este ca iarba.
8Iarba se usucă, floarea se ofilește,
dar cuvântul Dumnezeului nostru
rămâne pentru totdeauna.
9Suie-te pe un munte înalt,
mesageră a Siónului;
ridică-ți cu putere glasul,
mesageră a Ierusalímului;
ridică-l, nu te teme!
Spune cetăților lui Iúda:
«Iată Dumnezeul vostru!».
10Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere
și brațul lui stăpânește!
Iată, răsplata lui este cu el
și faptele sale sunt înaintea lui!
11Ca un păstor își va paște turma:
cu brațul lui va aduna mieii
și-i va ridica la pieptul său,
iar pe cele care alăptează
le va conduce cu grijă.
Măreția lui Dumnezeu12Cine a măsurat apele în căușul mâinii?
Cine a calculat cerurile cu palma
și cu banița, pulberea pământului?
Cine a cântărit munții cu cântarul
și colinele, cu balanța?
13Cine a orientat Duhul Domnului
și care om l-a învățat ca sfetnic al său?
14Cu cine s-a sfătuit
ca să dobândească pricepere,
să învețe calea judecății,
să-i indice știința
și să-i facă cunoscută calea înțelegerii?
15Iată, neamurile sunt ca o picătură
într-o găleată,
ca un fir de praf pe o balanță
sunt considerate;
iată, insulele cântăresc
cât pulberea fină!
16Libánul nu este de ajuns pentru un foc
și animalele lui nu sunt de ajuns
pentru o ardere de tot.
17Toate neamurile sunt nimic înaintea lui,
mai puțin decât nimic
și gol sunt considerate față de el.
18Cu cine voiți să îl asemănați
pe Dumnezeu?
Și cu ce imagine vreți să-l comparați?
19Meșteșugarul toarnă un idol,
aurarul îl acoperă cu aur
și toarnă lănțișoare de argint.
20Cine are puțin de oferit alege
un lemn care nu putrezește,
își caută un meșteșugar înțelept
ca să-i facă un idol care nu se mișcă.
21Oare nu știți? Oare nu ați auzit?
Oare nu vi s-a spus de la început?
Oare nu ați priceput
temeliile pământului?
22Cel care locuiește
deasupra rotocolului pământului,
ai cărui locuitori sunt ca lăcustele,
el desfășoară cerurile ca o pânză
și le întinde ca pe un cort de locuit.
23El îi ia pe conducători ca pe nimic
și pe judecătorii pământului
îi face nimicnicie.
24Abia sunt plantați, abia sunt semănați,
abia tulpinile
și-au înfipt rădăcinile în pământ,
că suflă asupra lor și se usucă,
iar furtuna îi poartă ca pleava.
25„Cu cine mă veți asemăna
și cu cine sunt deopotrivă?”,
spune Cel Sfânt.
26Ridicați-vă ochii spre înălțimi!
Cine le-a creat?
El face să iasă, după număr, oștirile lor
și le cheamă pe toate pe nume.
De mulțimea puterii și de mărimea tăriei,
nimeni nu este lipsit.
27De ce spui, Iacób,
și de ce vorbești, Israél:
este calea mea ascunsă de Domnul
și judecata mea, trecută
[cu vederea] de Dumnezeul meu?
28Oare nu știi sau nu ai auzit
că Domnul este Dumnezeu veșnic?
El, care a creat marginile pământului,
nu obosește și nu se ostenește,
iar inteligența lui nu poate fi pătrunsă.
29El dă putere celui ostenit
și înmulțește tăria celui vlăguit.
30Cei tineri obosesc,
iar cei maturi se ostenesc
și se poticnesc,
31dar cei care speră în Domnul
își întăresc puterea,
se înalță ca pe aripi de vultur,
aleargă, dar nu ostenesc,
umblă, dar nu obosesc.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
