Iudita 6 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Reacția lui Holoférn

1Când s-a liniștit larma oamenilor care erau în jurul adunării, Holoférn, comandantul suprem al armatei asiriénilor, i-a spus lui Ahiór înaintea întregului popor al străinilor și înaintea tuturor fiilor lui Moáb:

2„Cine ești tu, Ahiór, și voi, tocmiți ai lui Efraím, că ai profetizat astăzi împotriva noastră și ai spus să nu luptăm cu neamul lui Israél pentru că Dumnezeul lor îi va proteja? Cine este dumnezeu în afară de Nabucodonosór? El va trimite puterea lui și-i va nimici de pe fața pământului și nu-i va mântui dumnezeul lor.

3Dar noi, slujitorii lui, îi vom lovi ca pe un singur om și nu vor sta să înfrunte puterea cailor noștri.

4Îi vom arde, iar munții lor se vor îmbăta de sângele lor, câmpiile lor se vor umple de morții lor și nu va rezista puterea picioarelor lor înaintea noastră, ci vor fi nimiciți, spune regele Nabucodonosór, domnul întregului pământ, și nu se va pierde niciunul dintre cuvintele lui.

5Iar tu, Ahiór, tocmit al lui Amón, care ai spus cuvintele acestea în ziua nelegiuirii tale, nu vei mai vedea fața mea din ziua aceasta până când voi pedepsi neamul celor din Egipt.

6Atunci, fierul armatei mele și poporul slujitorilor mei vor străpunge coastele tale și vei cădea printre răniții lor când mă voi întoarce.

7Slujitorii mei te vor duce înapoi în ținutul muntos și te vor pune într-una dintre cetățile din trecători.

8Dar nu vei muri până când nu vei fi nimicit împreună cu ei.

9Dacă într-adevăr speri în inima ta că ei nu vor fi luați, să nu-ți cadă fața! Am spus și nu se va pierde nimic din cuvintele mele”.

Ahiór, expulzat din tabăra asiriánă

10Holoférn a poruncit slujitorilor săi care erau de față în cortul său să-l ia pe Ahiór, să-l ducă în Betúlia și să-l predea în mâinile fiilor lui Israél.

11Slujitorii lui l-au luat și l-au dus afară din tabără, în câmpie, iar din mijlocul câmpiei au plecat spre ținutul muntos și au ajuns la izvoarele care erau mai jos de Betúlia.

12Când i-au văzut oamenii din cetate, de pe vârful muntelui, și-au luat armele și au ieșit în afara cetății, pe vârful muntelui, și fiecare om purtător de praștie le-a oprit urcarea și a aruncat asupra lor cu pietre.

13[Atunci slujitorii] au coborât de pe munte, l-au legat pe Ahiór și l-au lăsat aruncat la poalele muntelui, iar ei s-au întors la stăpânul lor.

14Fiii lui Israél au coborât din cetatea lor, s-au apropiat de el, l-au dezlegat și l-au dus la Betúlia și l-au pus să stea înaintea principilor cetății lor,

15care în acele zile erau Ozía, lui Micá din tribul lui Simeón, și Hábris, lui Hármis, fiul lui Melhiél.

16I-au convocat pe toți bătrânii cetății; au alergat toți tinerii lor și femeile la adunare. L-au așezat pe Ahiór în mijlocul întregului lor popor, iar Ozía l-a întrebat despre cele întâmplate.

17Răspunzând, le-a făcut cunoscute cuvintele consiliului lui Holoférn și toate cuvintele pe care el le-a spus în mijlocul principilor fiilor asiriénilor și cum s-a mândrit Holoférn față de casa lui Israél.

18Poporul a căzut, l-a adorat pe Dumnezeu și a strigat, zicând:

19„Doamne Dumnezeul cerului,

privește la aroganța lor

și îndură-te de umilința neamului nostru!

Privește la fața celor sfințiți ție

în ziua aceasta!”.

20Așa l-au încurajat pe Ahiór și l-au lăudat foarte mult.

21Ozía l-a luat din adunare acasă la el și a făcut un ospăț pentru bătrâni. L-au invocat pe Dumnezeul lui Israél toată noaptea aceea în ajutor.