Iacob 1 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Destinatarii scrisorii

1Iacób, slujitorul lui Dumnezeu și al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece triburi care trăiesc în diaspora: Salutare!

Răbdare, credință și înțelepciune

2Să considerați ca o mare bucurie, frații mei, când treceți prin diferite încercări,

3știind că încercarea credinței voastre produce răbdarea,

4iar răbdarea trebuie să ducă la desăvârșirea faptei ca să fiți desăvârșiți și integri, fără să vă lipsească ceva.

5Dacă îi lipsește cuiva dintre voi înțelepciunea, să o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu generozitate și fără mustrare, și i se va da,

6dar să o ceară cu credință, fără ezitare, fiindcă cel care ezită se aseamănă cu valul mării purtat de vânt și aruncat de ici-colo.

7Un astfel de om să nu-și închipuie că va primi ceva de la Domnul,

8pentru că este un om cu suflet împărțit, nestatornic în toate căile sale.

9Fratele care este umilit să se mândrească de înălțarea lui,

10iar cel bogat de umilirea lui, pentru că va trece ca floarea ierbii.

11Căci soarele s-a ridicat cu arșița lui și a uscat iarba, iar floarea ei a căzut, înfățișarea ei frumoasă a pierit. Tot așa și cel bogat se va sfârși în lucrările sale.

12Fericit omul care îndură ispita pentru că, după ce va fi încercat, va primi coroana vieții pe care a promis-o Domnul celor care îl iubesc.

13Nimeni să nu spună când este ispitit: „De la Dumnezeu sunt ispitit”, pentru că Dumnezeu nu poate fi ispitit la rău și nici nu ispitește pe nimeni.

14Fiecare este ispitit de propria lui poftă care îl atrage și-l seduce;

15apoi pofta, odată încolțită, dă naștere păcatului, iar păcatul, odată săvârșit, provoacă moartea.

16Nu vă înșelați, frații mei iubiți!

17Orice dar bun și orice dar desăvârșit este de sus, coboară de la Tatăl luminilor în care nu este nici schimbare, nici umbră de transformare.

18El a voit să ne dea naștere printr-un cuvânt de adevăr, ca să fim începutul creaturilor sale.

Primirea și împlinirea cuvântului

19Să știți, frații mei iubiți: fiecare om să fie prompt la ascultare, încet la vorbire și lent la mânie,

20pentru că mânia omului nu împlinește dreptatea lui Dumnezeu.

21De aceea, lăsați la o parte orice murdărie și toată răutatea; primiți cu blândețe cuvântul care a fost sădit în voi și care poate mântui sufletele voastre.

22Căutați să împliniți cuvântul, nu numai să-l ascultați, înșelându-vă pe voi înșivă,

23pentru că dacă cineva ascultă cuvântul și nu-l împlinește, se aseamănă cu omul care își privește propria față în oglindă:

24s-a privit pe sine, a plecat și a uitat îndată cum era.

25Dacă cineva privește cu atenție la legea desăvârșită a libertății și rămâne în ea, nu o ascultă ca apoi să o uite, ci ca să o pună în practică. Astfel, acesta va fi fericit în lucrarea sa.

26Dacă cineva crede că este religios, dar nu-și stăpânește limba, din contra își înșală inima, religiozitatea lui este zadarnică.

27Religiozitatea curată și fără pată înaintea lui Dumnezeu și a Tatălui este aceasta: a-i vizita pe orfani și pe văduve în necazurile lor și a se păstra nepătați de lume.