Qohelet 12 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Bătrânețea și moartea

1Amintește-ți de cel care te-a creat în zilele tinereții tale,

până să vină zilele cele rele

și să fii atins de anii

despre care vei spune:

„Nu am nicio plăcere în ei”,

2până să se întunece soarele,

lumina, luna și stelele

și să se întoarcă norii după ploaie,

3până în ziua

când vor tremura paznicii casei

și se vor încovoia

oamenii puternici,

vor înceta cele care macină,

căci vor fi puține,

și se vor întuneca

cele care privesc prin ferestre.

4Atunci vor fi închise

cele două uși spre stradă,

va cădea zgomotul râșniței;

[oamenii] se vor ridica

la glasul păsării

și vor înceta toate fiicele cântecului.

5Atunci se vor teme de înălțime

și de teroarea de pe drum;

dar va înflori migdalul, se va da

deoparte lăcusta și va fi rupt caperul.

Căci orice om va merge

spre casa veșniciei sale

și cei care jelesc

se vor învârti pe stradă

6până când se va rupe funia de argint și se va sfărâma vasul de aur, până când va fi zdrobit urciorul deasupra izvorului

și se va sfărâma roata de la fântână,

7până se va întoarce pulberea

în pământ, așa cum a fost,

și până când duhul se va întoarce

la Dumnezeu, care l-a dat.

III. EPILOG

8Deșertăciunea deșertăciunilor – spune Qohelét – toate sunt deșertăciune!

9Pe lângă că a fost înțelept,

Qohelét a mai învățat poporul cunoașterea, și-a plecat urechea, a cercetat și a întocmit multe proverbe.

10Qohelét a căutat să găsească cuvinte plăcute,iar ceea ce s-a scris este drept, cuvinte ale adevărului.

11Cuvintele înțelepților

sunt ca niște țepușe

și stăpânii culegerilor,

ca niște țăruși înfipți:

ele sunt date de un singur păstor.

12În rest, fiule, învață din acestea!

A face multe cărți nu are capăt

și studiul mult obosește trupul.

13Să ascultăm sfârșitul tuturor cuvintelor:

teme-te de Dumnezeu

și păzește poruncile sale,

căci aceasta este totul pentru om!

14Căci Dumnezeu va aduce

orice lucrare la judecată,

pe lângă cele ascunse,

fie bune, fie rele.