1Spun adevărul în Cristos, nu mint. Martor îmi este conștiința în Duhul Sfânt.
2Mare îmi este întristarea și nesfârșit chinul în inima mea.
3Căci aș dori să fiu eu însumi anátema de la Cristos pentru frații mei, rudele mele după trup.
4Aceștia sunt israelíți, ale lor sunt înfierea și gloria, alianțele și Legea
, cultul și promisiunile;5ai lor sunt patriarhii și din ei, după trup, Cristos, care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin.
6Totuși, nu că astfel cuvântul lui Dumnezeu ar fi dat greș pentru că nu toți cei care din Israél sunt Israélul
7și nici că toți descendenții lui Abrahám sunt fiii lui, ci în Isáac va fidescendența ta.
8Asta înseamnă că nu fiii trupului sunt fiii lui Dumnezeu, ci fiii promisiunii vor fi considerați ca descendență.
9De fapt, cuvântul promisiunii este acesta: „Voi veni cam pe timpul acesta și Sára va avea un fiu”.
10Dar nu numai ei, ci și Rebécăi, având de la un singur om, Isáac, părintele nostru,
11mai înainte ca ei să se fi născut și să fi săvârșit ceva bun sau rău, ca să rămână hotărârea alegerii lui Dumnezeu
12nu pentru fapte, ci din voința celui care cheamă, i s-a spus ei: „cel mai mare va sluji celui mai mic”,
13așa cum este scris:
„Pe Iacób l-am iubit,
dar pe Esáu l-am urât”.
14Așadar, ce vom spune? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum!
15De fapt, el îi spune lui Moise:
„Voi avea milă de cel de care voi avea milă și mă voi îndura de cel de care mă voi îndura”.
16Așadar, acum nici de cel care vrea, nici de cel care aleargă, ci de Dumnezeu cel îndurător,
17căci Scriptura îi spune Faraónului: „Tocmai pentru aceasta te-am înălțat, ca să arăt în tine puterea mea și ca numele meu să fie vestit pe tot pământul”.
18Așadar, el are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea.
Dumnezeu se îndură de cine vrea el19Tu, însă, îmi vei spune: atunci de ce mai dojenește? Căci cine poate sta împotriva voinței lui?
20Dar cine ești tu, omule, ca să faci obiecții lui Dumnezeu? Nu cumva va spune un lucru către cel care l-a făcut: „De ce m-ai făcut astfel?”.
21Sau nu are olarul putere asupra lutului, ca să facă din aceeași pastă sau un vas de cinste, sau un vas pentru cele necuviincioase?
22Și ce dacă Dumnezeu, voind să-și arate mânia și să-și facă cunoscută puterea, a suportat cu atâta răbdare vasele mâniei destinate nimicirii
23și și-a făcut cunoscută bogăția gloriei sale față de vasele milostivirii pe care le-a pregătit dinainte pentru glorie?
24Astfel ne-a chemat și pe noi, nu numai dintre iudei, ci și dintre păgâni,
25așa cum spune și în Oséa:
„Voi chema «Poporul meu»
pe cel ce nu era poporul meu
și «Iubita mea»
pe cea care nu era iubită,
26iar în locul în care li s-a spus
«voi nu sunteți poporul meu»,
acolo vor fi chemați
fii ai Dumnezeului celui viu”.
27Și Isaía strigă despre Israél: „Chiar dacă ar fi numărul fiilor lui Israél ca nisipul mării, numai un rest va fi mântuit,
28căci Domnul își va împlini
pe deplin și grabnic cuvântul său pe pământ”,29și după cum spusese Isaía mai înainte:
„Dacă Domnul Sabaót
nu ne-ar fi lăsat o descendență,
am fi devenit ca Sodóma,
ne-am fi asemănat cu Gomóra”.
30Deci ce vom spune? Păgânii, care nu urmăreau justificarea, au primit o justificare, și încă justificare prin credință,
31pe când Israél, care căuta Legea pentru justificare, nu a găsit Legea.
32De ce? Pentru că nu o prin credință, ci ca și cum din fapte. Ei s-au împiedicat de piatra de poticnire,
33după cum este scris:
„Iată, eu pun în Sión o piatră
de poticnire și o stâncă pentru cădere,
dar cel care crede în el nu se va rușina”.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
