Cartea Înțelepciunii 19 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Marea Roșie

1Asupra celor nelegiuiți, mânia nemiloasă a rămas până la capăt, pentru că el știa de mai înainte ceea ce aveau să facă,

2cum că, lăsându-i să plece

și trimițându-i înainte în grabă,

regretând, îi vor fi urmărit.

3Când încă erau ocupați cu plânsul

și jeleau pe mormintele celor morți,

un alt gând nebunesc i-a cuprins

și i-au urmărit pe acei fugari

pe care-i rugaseră să iasă.

4Îi presa necesitatea vrednică

de un astfel de sfârșit

și i-a aruncat

într-o uitare a celor întâmplate,

ca să împlinească pedeapsa

care rămânea pentru chinurile.

5Dacă poporul tău avea să încerce

o călătorie minunată,

aceia să afle o moarte

surprinzătoare.

6Întreaga creație era formată,

în propria fire, din nou de sus,

slujind hotărârilor tale,

ca să fie copiii tăi păziți nevătămați.

7S-au văzut un nor care umbrea tabăra,

o retragere a pământului uscat

de unde mai înainte era apă,

un drum fără piedică din Marea Roșie,

o câmpie plină de verdeață,

dintre valurile puternice,

8prin care a trecut întregul popor,

cei învăluiți de mâna ta,

care au văzut semne minunate.

9Precum niște cai care pasc

și ca niște miei care zburdă,

te lăudau pe tine, Doamne,

care i-ai mântuit.

10Și-au amintit de cele lor

din timpul exilului lor,

cum pământul, în loc de animale diferite,

a făcut să iasă muște,

iar râul, în loc de de apă,

a revărsat o mulțime de broaște.

11Mai târziu,

au văzut o nouă generație de păsări,

când, împinși de poftă,

au cerut o hrană delicioasă.

12Spre satisfacția lor,

din mare au urcat pentru ei prepelițe.

Egipt este mai vinovat decât Sodóma

13Pedepsele au venit asupra celor păcătoși,

nu fără dovezi prevestitoare,

prin forța fulgerelor.

Ei au suferit pe drept

pentru nelegiuirile proprii

și pentru că au practicat ura

foarte profundă față de străini.

14Unii nu i-au primit pe necunoscuții

care veneau,

dar aceștia i-au subjugat

pe străinii binefăcători.

15Dar nu numai atât,

ci va fi o pedepsire a lor,

pentru că i-au primit cu ură pe străini.

16Dar ei, după ce i-au primit cu sărbătoare

pe cei care împărtășeau

aceleași drepturi cu ale lor,

i-au vătămat cu chinuri teribile.

17Ei au fost loviți de orbire

precum cei care erau la porțile

celui drept

și, fiind învăluiți

de întunericul profund,

fiecare căuta intrarea ușii sale.

O nouă armonie

18Elementele se schimbau între ele

așa cum, la un psalterion,

sunetele schimbă ritmul,

dar păstrează același ton;

tot așa se deduce din vederea atentă

a celor întâmplate:

19animalele de uscat

se preschimbau în animale de apă

și înotătoarele treceau pe pământ.

20Focul își întărea propria putere în apă

și apa își uita firea de a stinge.

21Ba mai mult, flăcările nu distrugeau

trupurile animalelor plăpânde,

care umblau printre,

nici nu topeau acel fel de mâncare divină

asemănătoare gheții care se topește.

Concluzie

22În toate, Doamne,

l-ai preamărit pe poporul tău

și l-ai glorificat

și nu l-ai trecut cu vederea,

stându-i alături în orice timp și loc.