Estera 4 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020(VBRC2020)

IV. RUGĂCIUNEA ESTÉREI ȘI A LUI MARDOHÉU

1Mardohéu a aflat tot ce se făcea, și-a sfâșiat hainele, s-a îmbrăcat cu sac și cenușă, a ieșit în mijlocul cetății și a strigat cu glas puternic și amar.

2A mers până la poarta regelui, pentru că nu se putea intra îmbrăcat în sac.

3În toate provinciile, în fiecare loc unde erau făcute cunoscute cuvântul regelui și decretul lui, era jale mare printre iudei, post, bocet și vaiet; mulți se prosternau în sac și cenușă.

4Slujitoarele și eunucii Estérei au venit și i-au adus la cunoștință, iar regina s-a întristat foarte mult. A trimis haine ca să-l îmbrace pe Mardohéu și să ia sacul de pe el, dar el nu a acceptat.

5Atunci Estéra l-a chemat pe Hatác, dintre eunucii care stăteau în fața ei, și i-a poruncit la Mardohéu să afle ce se întâmplă și din ce cauză.

6Hatác a ieșit la Mardohéu în piața cetății care este înaintea porții regelui.

7Mardohéu i-a făcut cunoscut tot ce i se întâmplase și suma de argint pe care Amán a zis că o va da vistieriilor regelui împotriva iudeilor ca să-i nimicească.

8I-a dat copia decretului regelui care fusese dat la Súsa pentru a-i nimici ca să o vadă Estéra, să-i facă cunoscut și să-i poruncească să meargă la rege ca să-l îmbuneze și să caute de la el pentru poporul ei.

9Hatác a venit și i-a făcut cunoscute Estérei cuvintele lui Mardohéu.

10Estéra i-a zis lui Hatác și i-a poruncit lui Mardohéu:

11„Toți slujitorii regelui și poporul din provinciile regelui știu că orice bărbat sau femeie care intră la rege în curtea interioară și care nu a fost chemat printr-o poruncă este dat la moarte; numai acela către care regele întinde sceptrul său de aur rămâne în viață. Dar eu nu am fost chemată să intru la rege de treizeci de zile”.

12Ei i-au făcut cunoscute lui Mardohéu cuvintele Estérei.

13Mardohéu a zis să i se răspundă Estérei: „Să nu crezi în sufletul tău că vei scăpa în casa regelui dintre toți iudeii!

14Căci dacă vei tăcea în acest timp, ajutorul și eliberarea pentru iudei vor veni din alt loc acum, iar tu și casa tatălui tău veți pieri. Și cine știe dacă nu ai devenit regină pentru un astfel de timp?”.

Decizia Estérei

15Estéra a zis să-i răspundă lui Mardohéu:

16„Mergi, adună-i pe toți iudeii care se află în Súsa și postiți pentru mine! Nu mâncați și nu beți timp de trei zile și nopți! Și eu, și slujitoarele mele vom posti astfel. Așa voi intra la rege – ceea ce nu este după lege – și dacă e să pier, voi pieri”.

17Mardohéu a plecat și a făcut conform cu tot ceea ce i-a poruncit Estéra.

Rugăciunea lui Mardohéu

17aEl s-a rugat Domnului, amintind toate faptele Domnului și spunând:

17b„Doamne, Doamne, regele tuturor,

tu care stăpânești peste toate,

în puterea ta sunt toate

și nu este nimeni

care să se împotrivească ție

când vrei să îl eliberezi pe Israél!

17cTu ai făcut cerul și pământul

și toate lucrurile minunate

care sunt sub cer;

tu ești stăpânul tuturor

și nu este nimeni

să ți se împotrivească ție, Doamne.

17dTu pe toate le cunoști

și le știi, Doamne,

că nu din mândrie, nici din trufie,

nici din dorință de glorie

am făcut aceasta,

că nu m-am plecat

înaintea arogantului Amán.

Căci mi-ar fi plăcut

să-i sărut tălpile picioarelor

pentru eliberarea lui Israél.

17eDar am făcut aceasta

ca să nu pun gloria omului

deasupra gloriei lui Dumnezeu

și să nu mă plec înaintea nimănui

în afară de tine, Domnul meu,

și nu fac aceasta din trufie.

17fAcum, Doamne Dumnezeule,

regele și Dumnezeul lui Abrahám,

cruță-l pe poporul tău!

Căci privesc la noi

ca să ne distrugă

și să nimicească moștenirea ta

de la început.

17gNu disprețui partea ta

pe care ai eliberat-o pentru tine

din Egipt!

17hAscultă rugăciunea mea

și iartă moștenirii tale;

schimbă plânsul nostru în veselie

pentru ca, fiind în viață,

să lăudăm numele tău, Doamne,

și nu închide gura celor

care te laudă!”.

17iTot Israélul a strigat din puterea lui pentru că moartea lor le era înaintea ochilor.

Rugăciunea Estérei

17kȘi regina Estéra și-a căutat scăparea la Domnul, fiind cuprinsă de agonia morții. Și-a scos hainele ei de cinste, și-a îmbrăcat haine de strâmtorare și plâns, iar în locul miresmelor de măreție și-a presărat cenușă și gunoi, trupul și l-a umilit foarte mult, iar orice loc al bucuriei l-a umplut cu șuvițe din părul ei și l-a rugat pe Domnul Dumnezeul lui Israél, zicând:

17lDomnul meu și regele nostru,

tu ești unic;

Ajută-mă pe mine, care sunt singură

și nu am pe nimeni să mă ajute

în afară de tine!

Căci pericolul meu este lângă mine.

17mAm auzit de când m-am născut

în tribul părinților mei

că tu, Doamne, l-ai luat pe Israél

dintre toate popoarele

și pe părinții noștri,

dintre toți strămoșii lor,

spre moștenire veșnică,

și le-ai făcut tot ceea ce le-ai spus.

17nNoi am păcătuit înaintea ta

și ne-ai dat

în mâinile dușmanilor noștri,

pentru că i-am cinstit pe zeii lor:

tu ești drept, Doamne!

17oEi nu se mulțumesc

cu amărăciunea sclaviei noastre,

ci și-au pus mâinile

peste mâinile idolilor lor,

ca să facă să piară

hotărârea gurii tale,

să nimicească moștenirea ta

și să închidă gura celor care te laudă

și să distrugă gloria ta

și a altarului tău;

17psă deschidă gura popoarelor

spre lauda celor deșarte

și un rege muritor

să fie admirat în veci.

17qNu da, Doamne,

sceptrul tău celor care nu sunt,

ca să nu râdă de căderea noastră;

întoarce planul lor împotriva lor

și fă-l de rușine

pe cel care ne-a dominat!

17rAmintește-ți, Doamne,

fă-te cunoscut

în timpul suferinței noastre

și dă-mi curaj,

rege al dumnezeilor

și stăpân al tuturor puterilor!

17sPune cuvânt potrivit în gura mea

înaintea leu

și schimbă inima lui

spre ură față de prigonitorul nostru,

spre pieirea lui

și a celor de aceeași gândire cu el!

17tPe noi scapă-ne din mâna lui

și ajută-mă pe mine,

care sunt singură

și nu am pe nimeni

în afară de tine, Doamne!

17uTu le cunoști pe toate

și știi că am urât cinstea

celor nelegiuiți

și că mi-e scârbă de patul

celor necircumciși

și al tuturor străinilor.

17wTu cunoști necazul meu,

că mi-e scârbă

de semnul măreției mele

care este pe capul meu

în zilele când trebuie să apar;

îl detest ca pe o zdreanță

de fiecare lună

și nu-l port în zilele liniștii mele.

17xSlujitoarea ta nu a mâncat

la masa lui Amán,

nici nu am cinstit ospățul regelui

și nici nu am băut vinul libațiilor.

17ySlujitoarea ta nu s-a bucurat,

din ziua înălțării mele până acum,

decât în tine, Doamne,

Dumnezeul lui Abrahám.

17zDumnezeule,

care ești puternic peste toate,

ascultă vocea

celor fără de speranță!

Scapă-ne din mâna

celor care ne fac rău

și eliberează-mă

pe mine din teama mea!

Blog
About Us
Message
Site Map

Who We AreWhat We EelieveWhat We Do

Terms of UsePrivacy Notice

2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.

Home
Gospel
Question
Blog
Help