1Pe vremea când conduceau judecătorii, a fost o foamete în țară. Un om din Betleémul lui Iúda a plecat să locuiască în câmpiile Moábului împreună cu soția și cei doi fii ai săi.
2Numele omului era Elimélec, numele soției sale era Noémi, iar numele celor doi fii erau Mahlón și Chilión. Erau din Efráta, din Betleémul lui Iúda. Au ajuns în câmpia Moábului și au locuit acolo.
3Elimélec, soțul lui Noémi, a murit și ea a rămas cu cei doi fii ai ei.
4Ei și-au luat soții din Moáb. Una se numea Orpá și cealaltă Rut, și au locuit acolo cam zece ani.
5Au murit și cei doi, Mahlón și Chilión, și Noémi a rămas fără cei doi fii ai ei și fără soț.
6S-au ridicat ea și nurorile sale și s-au întors din câmpiile Moábului, pentru că au auzit în câmpiile Moábului că Domnul și-a vizitat poporul și i-a dat pâine.
7Ea a ieșit din locul în care locuia – cele două nurori ale ei erau cu ea – și a pornit la drum ca să se întoarcă în țara lui Iúda.
8Noémi le-a zis celor două nurori ale ei: „Mergeți și întoarceți-vă fiecare la casa mamei ei! Domnul să aibă îndurare de voi așa cum voi ați avut îndurare față de cei care au murit și față de mine!
9Să vă dea Domnul să găsiți odihnă, fiecare în casa soțului ei!”. Le-a sărutat, iar ele și-au ridicat glasul și au plâns.
10I-au zis: „Nu, ci ne vom întoarce cu tine la poporul tău!”.
11Noémi le-a zis: „Întoarceți-vă, fiicele mele! Pentru ce să veniți voi cu mine? Mai am eu oare fii în sânul meu ca să poată deveni soții voștri?
12Întoarceți-vă, fiicele mele, și mergeți! Eu sunt prea bătrână ca să mă mărit din nou, sau dacă aș spune că mai am speranță că în această noapte aș fi a unui soț și aș naște fii,
13ați aștepta voi până să crească mari și ați aștepta voi fără ca să aveți soți? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului este împotriva mea”.
14Ele și-au ridicat din nou glasul și au plâns. Orpá a sărutat-o pe soacra ei, iar Rut a rămas cu ea.
15[Noémi] a zis: „Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei și la dumnezeii ei; întoarce-te și tu după cumnata ta!”.
16Rut a răspuns:
„Nu insista să te părăsesc
și să mă întorc de la tine!
Încotro vei merge tu,
voi merge și eu,
unde te vei odihni tu,
mă voi odihni și eu;
poporul tău va fi poporul meu
și Dumnezeul tău
va fi Dumnezeul meu;
17unde vei muri tu, voi muri și eu
și voi fi îngropată acolo.
Așa să-mi facă Domnul
– ba și mai rău –:
numai moartea mă va despărți de tine!”.
18Când a văzut că era hotărâtă să meargă cu ea, a încetat să-i mai vorbească.
19Au mers amândouă până când au ajuns la Betleém. Când au intrat în Betleém, toată cetatea s-a pus în mișcare din cauza lor, iar ziceau: „Aceasta este Noémi!”.
20Ea le-a zis: „Nu-mi mai ziceți Noémi, ci spuneți-mi Mara, căci Cel Atotputernic m-a amărât foarte mult.
21Când am plecat eram în belșug și Domnul mă aduce înapoi cu goale. De ce să-mi mai ziceți Noémi când Domnul s-a declarat împotriva mea și Cel Atotputernic mi-a făcut rău?”.
22Noémi și Rut din Moáb, nora sa, s-au întors împreună din câmpiile Moábului. Ele au venit la Betleém când se începea seceratul orzului.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
