1precum focul aprinde vreascurile
și cum face focul apa
să clocotească,
pentru ca să faci numele tău
cunoscut dușmanilor tăi,
ca să tremure neamuri înaintea ta.
2Când făceai fapte înfricoșătoare,
pe care nu le așteptam,
ai coborât și, în fața ta,
munții s-au cutremurat.
3Din veșnicie nu s-a auzit
și nu a ajuns la ureche,
ochiul nu a văzut alt Dumnezeu,
în afară de tine,
ca să facă
pentru cel care se încrede în el.
4Tu vii în întâmpinare celui
care se bucură și face dreptatea
[umblând] pe căile tale
și aducându-și aminte de tine.
Iată, tu te-ai mâniat și noi am păcătuit
împotriva ta dintotdeauna.
Oare vom mai fi mântuiți?
5Noi toți eram precum cel impur,
toate faptele noastre de dreptate,
ca o haină întinată;
noi toți ne veștejeam ca frunza,
păcatele noastre ne spulberau ca vântul.
6Nu este cine să invoce numele tău,
care să se ridice și să se sprijine de tine,
pentru că ți-ai ascuns fața de la noi
și ne-ai făcut să ne topim
prin păcatele noastre.
7Acum, Doamne, tu ești tatăl nostru;
noi suntem lutul, iar tu olarul.
Noi toți suntem lucrarea mâinii tale.
8Nu te mânia, Doamne, prea tare
și nici nu-ți adu aminte
pentru totdeauna de păcat!
Iată, vezi, te rog,
noi toți suntem poporul tău!
9Cetățile tale sfinte au devenit pustiu,
Sión este un deșert și Ierusalímul,
o ruină.
10Casa sfințeniei și a splendorii noastre,
unde te lăudau părinții noștri,
a căzut pradă focului,
iar lucrurile noastre de preț
au devenit o ruină.
11Oare pentru acestea
te vei opri, Doamne?
Vei tăcea și ne vei umili la nesfârșit?
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
