1De aceea, lăsând învățătura de început despre Cristos, să trecem la ceea ce este desăvârșit fără a mai pune iarăși temelia: convertirea de la faptele moarte și credința în Dumnezeu;
2învățătura despre Botez și impunerea mâinilor; învierea din morți și judecata veșnică!
3Vom face și aceasta dacă permite Dumnezeu.
4Într-adevăr, este imposibil ca aceia care au fost odată iluminați, care au gustat darurile cerești și au devenit părtași ai Duhului Sfânt,
5care au gustat din cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și din puterile lumii viitoare
6și care totuși au căzut, să se reînnoiască prin convertire, de vreme ce îl răstignesc în ei înșiși pe Fiul lui Dumnezeu și îl expun batjocurii.
7Căci pământul care absoarbe ploaia care cade deseori peste el și produce ierburi folositoare pentru cei ce îl lucrează primește binecuvântare de la Dumnezeu.
8Dar dacă produce spini și ciulini, este fără valoare și blestemul este aproape, iar la urmă i se dă foc.
9Chiar dacă vorbim astfel, în ceea ce vă privește, iubiților, suntem convinși că sunteți într-o stare mai bună și aducătoare de mântuire,
10pentru că Dumnezeu nu este nedrept, încât să uite faptele voastre și iubirea pe care ați arătat-o față de numele lui când i-ați slujit pe sfinți și-i slujiți.
11Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate aceeași râvnă în desăvârșirea speranței până la sfârșit,
12astfel încât să nu fiți nepăsători, ci imitatorii acelora care, prin credință și îndelungă răbdare, moștenesc promisiunile.
Valoarea promisiunilor lui Dumnezeu13De fapt, când Dumnezeu i-a dat promisiunea lui Abrahám, pentru că nu putea să jure pe cineva mai mare, s-a jurat pe sine,
14spunând: „Cu adevărat te voi copleși de binecuvântări și te voi înmulți la nesfârșit”.
15Și astfel, așteptând cu îndelungă răbdare, a obținut cele promise.
16Oamenii jură pe cineva mai mare și jurământul este pentru ei o garanție care pune capăt oricărei neînțelegeri.
17De aceea, voind să arate moștenitorilor promisiunii, într-un mod și mai clar, neclintirea planului său, Dumnezeu s-a legat cu jurământ
18pentru ca, prin două fapte neschimbătoare, în care este imposibil ca Dumnezeu să fi mințit, noi, care căutăm scăpare, să avem o încurajare puternică pentru a ține cu tărie speranța care ne-a fost propusă.
19Pe aceasta o avem ca o ancoră a sufletului, sigură și puternică, ce pătrunde dincolo de catapeteasmă,
20unde a intrat pentru noi, ca premergător, Isus, devenit pentru veșnicie mare preot după rânduiala lui Melchísedec.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
