Iob 7 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Născuți pentru sclavie

1Oare nu este zbucium pentru om pe pământ

și zilele sale nu sunt ca zilele celui tocmit?

2După cum sclavul tânjește după umbră

și cel tocmit așteaptă plata lui,

3așa este moștenirea mea: luni zadarnice și nopți de chin mi-au fost rânduite.

4Dacă mă culc, îmi spun:

«Când mă voi ridica?».

Dar noaptea se lungește

și mă satur de zvârcolire până în zori.

5Carnea mea este acoperită de viermi

și crustă de pământ,

pielea mea se crapă și puroiază.

6Zilele mele trec mai repede decât suveica și se termină fără speranță.

7Amintește-ți că zilele mele sunt o suflare

și ochii mei nu se vor mai întoarce

să vadă binele!

8Ochiul celui care vede nu mă va zări;

ochii tăi vor fi spre mine,

dar eu nu voi mai fi.

9Așa cum se risipește norul și se duce,

tot așa cel care coboară în Șeól

nu se mai ridică.

10Nu se va mai întoarce în casa lui

și nu-și va mai recunoaște locul.

Sunt eu un monstru?

11De aceea, nici eu nu-mi voi ține gura,

voi vorbi în strâmtorarea sufletului meu,

mă voi plânge în amărăciunea inimii mele.

12Oare sunt eu o mare sau un monstru,

ca să pui pază peste mine?

13Ziceam: «Patul meu mă va mângâia

și așternutul meu îmi va ușura durerea».

14Mă înspăimânți prin vise

și mă îngrozești prin viziuni.

15Sufletul meu preferă sufocarea,

moartea, decât oasele mele.

16Refuz:

nu vreau să mai trăiesc niciodată!

Lasă-mă,

căci zilele mele sunt deșertăciune!

17Ce este omul că-l faci așa de mare

și că îl pui la inimă,

18că îl vizitezi în fiecare dimineață

și în orice clipă îl pui la încercare?

19De ce nu-ți iei privirea de la mine

și nu mă lași nici să-mi înghit saliva?

20Am păcătuit: ce am făcut împotriva ta,

tu, care-l plăsmuiești pe om?

De ce m-ai pus ca țintă pentru tine,

încât am devenit povară pentru mine?

21De ce nu îndepărtezi răzvrătirea mea

și nu treci cu vederea

peste nelegiuirea mea?

Acum, mă voi culca în țărână,

mă vei căuta, și nu voi mai fi”.