Proverbe 15 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Vorba bună

1Un răspuns blând întoarce furia, iar vorba aspră înalță mânia.

2Limba celor înțelepți

îmbunătățește cunoașterea,

dar gura celor nesimțiți

face să se reverse nebunia.

3Ochii Domnului sunt în orice loc:

ei îi observă pe cei răi și pe cei buni.

4Limba calmă este un pom al vieții, dar perversitatea ei zdrobește sufletul.

5Nebunul disprețuiește disciplina

tatălui său,

dar cine ține mustrarea devine isteț.

6În casa celui drept sunt multe comori,

dar în venitul celui vinovat este tulburare.

7Buzele celor înțelepți

răspândesc cunoașterea,

dar nu tot așa inima celor nesimțiți.

8Jertfa celor vinovați

este un lucru abominábil pentru Domnul,

dar rugăciunea celor drepți este plăcerea lui.

9Lucru abominábil pentru Domnul

este calea celui vinovat,

dar el îl iubește pe cel care urmărește dreptatea.

10Disciplinare aspră este

pentru cel care părăsește calea

și cine urăște mustrarea va muri.

11Locuința și împărăția morții

sunt înaintea Domnului,

cu atât mai mult inimile fiilor oamenilor!

12Batjocoritorul nu-l iubește

pe cel care-l mustră,

de aceea nu merge la cei înțelepți.

13O inimă veselă îmbunează fețele,

dar în chinul inimii, duhul este frânt.

14Inima celui priceput caută cunoașterea,

dar gura celor nesimțiți paște nebunia.

15Toate zilele celui sărman sunt rele, dar inima bună este un ospăț continuu.

16Mai bine puțin, cu teamă de Domnul,

decât o comoară mare, cu neliniște.

17Mai bună o porție de legume

unde este iubire,

decât un bou îngrășat, cu ură.

18Omul mânios stârnește neînțelegeri,

dar cel încet la mânie potolește cearta.

19Calea celui leneș este ca un gard de spini,

iar cărarea celor drepți este nivelată.

20Fiul înțelept îi aduce bucurie tatălui său, dar nesimțitul o disprețuiește pe mama lui.

21Nebunia este bucuria celui sărac cu inima, dar omul care înțelege merge drept pe cale.

22Planurile se frâng când nu este

consiliu și în mulțimea sfaturilor

se împlinesc.

23Omul are bucurie la răspunsul gurii sale și cât de bun este cuvântul la timpul său!

24Cărarea vieții urcă pentru cei prudenți

ca să-i îndepărteze

de locuința morților, de jos.

25Domnul dărâmă casa celor îngâmfați, dar face să stea hotarul văduvei.

26Lucru abominábil pentru Domnul

sunt gândurile rele,

dar sunt curate cuvintele plăcute.

27Cel care jefuiește își tulbură casa,

dar cel care urăște darurile va trăi.

28Inima celui drept reflectează

ca să răspundă, dar gura celor vinovați

revarsă răutăți.

29Domnul se îndepărtează de cei vinovați,

dar ascultă rugăciunea celor drepți.

30De lumina ochilor se înveselește inima

și vestea bună întărește oasele.

31Urechea care ascultă mustrarea de viață va locui în mijlocul celor înțelepți.

32Cel ce lasă să treacă disciplina

își disprețuiește sufletul,

dar cel care ascultă mustrarea

dobândește inimă.

33Teama de Domnul este o disciplină

a înțelepciunii.

Înainte de onoare este umilința.