1Maestrului de cor. Pe „mahalát”. Poem. Al lui Davíd.
A spus nebunul în inima lui:
„Nu este Dumnezeu!”.
2Sunt corupți, au săvârșit lucruri
abominábile;
nu-i nimeni care să facă binele.
3Dumnezeu din ceruri privește
spre fiii oamenilor
ca să vadă dacă există
chibzuit,
[vreunul] care să-l caute
pe Dumnezeu.
4Toți au rătăcit, s-au pervertit cu toții,
nu-i nimeni care să facă binele,
nu este nici măcar unul.
5Oare nu știu toți cei ce săvârșesc
fărădelegea,
care devorează poporul meu
cum ar mânca o pâine
și pe Domnul nu l-au invocat?
6Acolo vor tremura de spaimă,
unde nu este spaimă.
Căci Dumnezeu a risipit oasele
celor ce te împresurau;
au fost făcuți de rușine,
pentru că Dumnezeu i-a respins.
7Cine va da din Sión mântuirea lui Israél?
Când va întoarce Domnul
poporul său din captivitate,
va tresălta Iacób și se va bucura Israél.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
