1Símon, fiul lui Onías,
marele preot,
în vieții sale a reparat casa
și în zilele lui a întărit templul.
2De către el au fost puse
temeliile înălțimii duble
și ale fortăreței înalte
din jurul sanctuarului.
3În zilele lui a fost săpat
rezervorul de apă,
un lac asemănător ca întindere
cu marea.
4Având grijă ca poporul său să nu cadă,
a fortificat cetatea cu întărituri.
5Cât de glorios era
la întoarcerea la popor,
la ieșirea din templu,
de după catapeteasmă!
6Ca o stea de dimineață
în mijlocul norilor,
ca luna în zilele când e plină.
7Ca soarele care strălucește
deasupra templului Celui Preaînalt,
precum curcubeul
care luminează printre norii gloriei.
8Ca o floare de trandafir
în zilele de primăvară,
ca un crin lângă un izvor de apă,
ca un vlăstar din Libán în zilele de vară.
9Ca focul și tămâia în cadelniță,
ca un vas făcut în întregime din aur,
împodobit cu tot
de pietre prețioase.
10Ca un măslin care odrăslește fructe
și ca un chiparos care se înalță
până la nori.
11Când lua pe el haina de glorie
și se înveșmânta
cu o laudă desăvârșită,
când urca la altarul cel sfânt,
aducea glorie incintei sanctuarului.
12Când primea părțile
din mâinile preoților,
stătea lângă vatra altarului.
În jurul lui era coroana fraților
ca vlăstarele cedrilor care sunt în Libán
și-l înconjurau ca tulpinile palmierilor.
13Toți fiii lui Aaròn, în gloria lor,
cu ofrandele Domnului în mâinile lor,
erau înaintea întregii adunări a lui Israél.
14Iar plinătate slujirilor sale era la altar
când orânduia ofrandele
Celui Preaînalt și Atotputernic.
15Își întindea mâna asupra cupei
și vărsa din sângele de struguri,
revărsa la baza altarului
mireasmă plăcută
pentru Cel Preaînalt, regele tuturor.
16Atunci strigau fiii lui Aaròn
și făceau să răsune trâmbițele
din metal bătut;
făceau auzit un sunet puternic
spre amintire înaintea Celui Preaînalt.
17Atunci, tot poporul,
în mod obișnuit, se grăbea
și cădea cu fața la pământ
pentru a-l adora
pe Domnul lor Atotputernic,
Dumnezeul cel Preaînalt.
18Psalmiștii lăudau cu glasurile lor,
dintr-un ecou foarte mare
se îndulcea melodia.
19Poporul îl implora
pe Domnul cel Preaînalt în rugăciune
înaintea Celui Milostiv
până când era împlinită rânduiala Domnului și se termina slujirea lui.
20Atunci, coborând, își ridica mâinile
asupra întregii adunări a fiilor lui Israél
pentru a da binecuvântarea Domnului
cu buzele sale
și pentru a se lăuda în numele lui.
21Și a doua oară se prosternau
ca să primească binecuvântarea
de la Cel Preaînalt.
Îndemn22Și acum, binecuvântați-l
pe Dumnezeul a toate,
care face lucruri mărețe oricând,
care înalță zilele noastre din mamei
și face cu noi după îndurarea sa!
23Să ne dea bucuria inimii
și să fie pace în zilele noastre în Israél,
ca în zilele veșniciei.
24Îndurarea lui să rămână fidelă cu noi
și, în zilele noastre, să ne salveze!Proverb numeric
25Pentru două neamuri
s-a indignat sufletul meu
și al treilea nici măcar nu este neam:
26cei care stau pe muntele Samaríei
și filisténii
și poporul nebun care locuiește
în Síhem.
Concluzie27Educație a inteligenței și cunoaștere
a înscris în această carte
Isus, fiul lui Siráh, lui Eleazár
din Ierusalím,
care a revărsat ca ploaia
înțelepciunea din inima sa.
28Fericit este acela care se întoarce
spre acestea
și le pune la inima lui:
va deveni înțelept!
29Dacă le va împlini,
va fi puternic în toate,
căci lumina Domnului
va fi calea lui.
Celor pioși le-a dat înțelepciune.
Binecuvântat să fie Domnul în veci.
Amin! Amin!
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
