Isaia 47 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Plângere asupra Babilónului

1Coboară și așază-te pe țărână,

fecioară, fiică a Babilónului!

Așază-te pe pământ, fără tron,

fiică a caldéilor!

Pentru că nu te vor mai chema

plăpândă și gingașă.

2Ia pietrele de moară și macină grâul!

Dă-ți la o parte vălul

și suflecă-ți poalele!

Dezvelește-ți piciorul și treci râurile!

3Goliciunea ta va fi descoperită

și rușinea ta va fi văzută.

Voi face răzbunare

și nimeni nu va sta în cale.

4Răscumpărătorul nostru

– al cărui nume este Domnul Sabaót –

este Sfântul lui Israél.

5Șezi în tăcere și intră în întuneric,

fiică a caldéilor,

pentru că nu te vor mai numi

stăpână a regatelor!

6M-am mâniat pe poporul meu,

am profanat moștenirea mea

și i-am dat în mâna ta,

iar tu nu le-ai arătat îndurare;

asupra bătrânilor

ai făcut să apese mult jugul.

7Ai zis: «Pentru totdeauna voi fi stăpână!».

Nu ai pus la inimă acestea

și nu ți-ai amintit

de cele de pe urmă ale lor.

8Acum, ascultă acestea, tu,

cea dedată plăcerilor,

care ședeai în siguranță

și spuneai în inima ta:

«Eu sunt și nu este nimeni alta;

nu voi rămâne văduvă

și nu voi cunoaște sterilitatea!».

9Însă vor veni asupra ta acestea două

într-o clipă, într-o singură zi:

pierderea copiilor și văduvia.

Vor veni în plinătate asupra ta,

în ciuda mulțimii vrăjitoriilor tale

și a multelor tale descântece.

10Te-ai încrezut în răutatea ta și ziceai:

«Nu este cine să mă vadă».

Înțelepciunea ta

și cunoașterea ta te-au derutat

și tu spuneai: «Eu sunt

și nu este nimeni alta».

11Va veni asupra ta răul

și nu vei ști să-l previi,

va cădea asupra ta dezastrul

și nu vei putea să-l suporți,

va veni asupra ta, dintr-o dată,

devastarea și tu nu vei ști.

12Rămâi în descântecele

și în mulțimea vrăjitoriilor tale

cu care te-ai obosit din tinerețea ta.

Oare vei avea vreun folos?

Oare vei putea fi de temut?

13Ai obosit de mulțimea planurilor tale.

Să se ridice și să te salveze

cei care împart cerurile,

cei care văd în stele

și cei care cunosc lunile

de ceea ce va veni asupra ta.

14Iată, vor fi ca pleava,

focul o va mistui!

Nu-și vor salva sufletele din flacără,

nu va fi cărbune la care să se încălzească

și nici lumină ca să stea în fața lor.

15Așa vor fi cei cu care te-ai obosit

făcând comerț din tinerețea ta:

fiecare rătăcește pe cont propriu

și nu va fi nimeni să te salveze”.