Exodul 15 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Cântarea victoriei

1Atunci Moise și fiii lui Israél au cântat Domnului

cântarea aceasta. Ei au zis:

„Voi cânta Domnului,

căci cu mărire s-a preamărit.

Cal și călăreț în mare i-a aruncat.

2Puterea mea și cântarea mea este Domnul

și el a fost mântuirea mea:

acesta este Dumnezeul meu:

pe el îl voi lăuda;

[El este] Dumnezeul tatălui meu:

pe el îl voi preaînălța.

3Domnul este un războinic:

Domnul este numele lui.

4Carele lui Faraón și cei puternici ai lui

le-a aruncat în mare;

cei aleși lui

s-au afundat în Marea Roșie.

5Adâncurile i-au acoperit,

s-au cufundat în adânc ca o piatră.

6Dreapta ta, Doamne,

s-a glorificat prin putere;

dreapta ta, Doamne,

l-a doborât pe dușman.

7Prin mărimea maiestății tale l-ai distrus

pe cel care s-a ridicat împotriva ta,

ți-ai dezlănțuit mânia

și l-ai mistuit ca pe paie.

8La suflarea nărilor tale,

s-au ridicat apele,

au stat talazurile ca un zid

și s-au închegat adâncurile

în inima mării.

9Dușmanul zicea:

«Voi urmări, voi ajunge,

voi împărți prada

și-mi voi îndestula sufletul de el.

Îmi voi scoate sabia

și-i va moșteni mâna mea!».

10Tu ai suflat cu suflarea ta:

l-a acoperit marea;

s-au scufundat ca plumbul

în apele profunde.

11Cine este ca tine între dumnezei,

Doamne?

Cine este ca tine,

minunat în sfințenie, înfricoșător,

care săvârșești fapte minunate?

12Ți-ai întins dreapta

și i-a înghițit pământul.

13Prin îndurarea ta ai călăuzit poporul acesta

pe care l-ai răscumpărat;

l-ai condus cu puterea ta

spre lăcașul sfințeniei tale.

14Au auzit popoarele

și s-au cutremurat;

groaza i-a cuprins

pe locuitorii din Filisteea.

15Atunci s-au îngrozit

căpeteniile din Edóm,

pe puternicii din Moáb

i-a cuprins tremurul;

s-au înmuiat toți locuitorii din Canaán.

16Au căzut peste ei

frica și groaza;

de măreția brațului tău,

au încremenit ca piatra

până când a trecut poporul tău, Doamne!

Până când a trecut poporul acesta

pe care l-ai dobândit.

17Tu îi vei duce și-i vei sădi

pe muntele moștenirii tale,

locul în care locuiești,

pe care l-ai făcut tu, Doamne,

un sanctuar, Doamne,

pe care l-au întemeiat mâinile tale!

18Domnul va domni în veci

și pentru totdeauna”.

19Căci caii lui Faraón, carele și călăreții lui au intrat în mare și Domnul a făcut să se întoarcă peste ei apele mării; fiii lui Israél au mers pe uscat prin mijlocul mării.

20Míriam, profetesa, sora lui Aaròn, a luat în mână tamburina și toate femeile au ieșit după ea cu tamburine și dansuri.

21Míriam intona în fața lor:

„Cântați Domnului,

căci cu mărire s-a preamărit;

cal și călăreț în mare i-a aruncat”.

III. DRUMUL PRIN PUSTIUMára

22Moise l-a luat pe Israél de la Marea Roșie și au ieșit în pustiul Șur. Au mers trei zile prin pustiu și n-au găsit apă.

23Au ajuns la Mára și n-au putut să bea apă din Mára, pentru că era amară. De aceea i s-a pus numele Mára.

24Poporul a murmurat împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?”.

25[Moise] a strigat către Domnul și Domnul i-a arătat un lemn. El l-a aruncat în apă și apa s-a îndulcit.

Acolo i-a dat o hotărâre și o judecată

și acolo l-a pus la încercare.

26El a zis: „Dacă într-adevăr vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău și vei face ceea ce este drept înaintea lui, dacă îți vei pleca urechea la poruncile lui și vei ține toate hotărârile lui, nu voi pune asupra ta niciuna din bolile pe care le-am pus asupra Egiptului; căci eu sunt Domnul care te vindecă”.

27Au ajuns la Elím și acolo erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de palmieri. Și-au așezat tabăra acolo, lângă ape.