1A doua zi, Holoférn a poruncit întregii sale armate și întregului său popor care venise să se alieze cu el să plece spre Betúlia și să ocupe trecătorile muntelui și să facă război împotriva fiilor lui Israél.
2Au plecat în acea zi toți oamenii săi puternici; armata lui de oameni războinici era de o sută șaptezeci de mii de pedestrași, cavaleria era de douăsprezece mii, pe lângă cei de la bagaje și oamenii care mergeau pe jos cu ei și care erau o foarte mare mulțime.
3Și-au fixat tabăra în valea de lângă Betúlia, aproape de izvor; se întindea în lățime de la Dotáim până la Belbáim și în lungime de la Betúlia până la Cheamón, care se află în fața Esdrelónului.
4Fiii lui Israél, când au văzut mulțimea lor, s-au tulburat foarte mult și au zis unii către alții: „Aceștia vor rade toată suprafața pământului, iar munții cei mai înalți, văile și dealurile nu vor putea rezista greutății lor!”.
5Și-a luat fiecare armele sale de luptă, au aprins focuri pe turnurile lor și au rămas de pază toată noaptea aceea.
6A doua zi, Holoférn a scos toată cavaleria lui în fața fiilor lui Israél care erau în Betúlia.
7A inspectat trecătorile spre cetatea lor, a găsit izvoarele de apă, le-a ocupat și a pus la ele strajă de oameni războinici, iar el a plecat la poporul său.
8S-au apropiat de el toți principii fiilor lui Esáu, toți conducătorii poporului lui Moáb și toate căpeteniile de pe țărmul mării și au spus:
9„Să asculte stăpânul nostru cuvântul, pentru ca să nu se întâmple o ruptură în armata ta!
10Căci acest popor al fiilor lui Israél nu se încrede în sulițele sale, ci în înălțimile munților unde locuiesc; nu este ușor să ajungi pe vârfurile munților lor.
11Acum, stăpâne, nu te lupta cu ei așa cum se face un război în linii de luptă și nu va pieri niciun om din armata ta!
12Așteaptă în tabăra ta și protejează-l pe fiecare om din armata ta, iar slujitorii tăi să pună stăpânire pe izvorul de apă care izvorăște de la poalele muntelui.
13Pentru că de acolo iau apă toți cei care locuiesc în Betúlia; vor suferi de sete și vor preda cetatea lor, iar noi și poporul nostru vom urca până aproape de vârfurile munților și vom pune strajă ca să nu iasă niciun om din cetate.
14Se vor topi de foame ei, femeile și copiii lor și, înainte să ajungă sabia asupra lor, vor zace în piețele dinaintea caselor lor.
15Îi vei răsplăti cu pedeapsă, pentru că s-au revoltat și nu au venit înaintea feței tale cu pace”.
16Cuvintele lor au fost plăcute înaintea lui Holoférn și a tuturor slujitorilor lui și a hotărât să facă după cum au spus.
17A plecat tabăra fiilor lui Amón și împreună cu ei cinci mii de fii ai asiriénilor și-au fixat tabăra în vale și au ocupat apele și izvoarele de apă ale fiilor lui Israél.
18Fiii lui Esáu au urcat și și-au fixat tabăra pe munte în față cu Dotáim. I-au trimis pe unii dintre ei către sud și către est, în față cu Egrebél, care este lângă Hus și care se află pe torentul Mohmúr. Restul armatei asiriénilor și-a fixat tabăra în câmpie și au acoperit toată fața pământului, iar corturile și poverile lor s-au adunat într-o grămadă imensă; era o mulțime foarte mare.
19Fiii lui Israél au strigat către Domnul Dumnezeul lor, căci li se descurajase sufletul pentru că toți dușmanii lor îi înconjuraseră și nu puteau să scape din mijlocul lor.
20A rămas în jurul lor toată tabăra asiriénilor, pedestrașii, carele și călăreții lor, timp de treizeci și patru de zile și tuturor celor care locuiau în Betúlia li s-au golit toate vasele de apă.
Descurajarea celor asediați21Rezervoarele de apă au secat și nu mai aveau apă să bea pe săturate nici măcar pentru o zi, căci li se dădea să bea cu măsură.
22Copiii lor și-au pierdut vlaga, iar femeile, copiii și tinerii leșinau de sete și cădeau în piețele cetății și la ieșirile porților și nu mai era nicio putere în ei.
23Atunci s-a adunat tot poporul la Ozía și la principii cetății – tinerii, femeile și copiii – și au strigat cu glas puternic și au zis înaintea tuturor bătrânilor:
24„Să judece Domnul între noi și voi pentru că ne-ați făcut o mare nedreptate nevorbind de pace cu fiii asiriénilor!
25Acum nu avem ajutor, ci Dumnezeu ne-a vândut în mâinile lor ca să zacem înaintea lor de sete și de mizerie mare.
26Chemați-i și predați toată cetatea ca pradă poporului lui Holoférn și întregii lui armate!
27E mai bine pentru noi să devenim pentru ei pradă, căci sufletul nostru va trăi și nu vom vedea cu ochii noștri moartea copiilor noștri și pe femeile și pe fiii noștri dându-și sufletul.
28Luăm ca martori cerul și pământul și pe Dumnezeul nostru și Domnul părinților noștri, care ne judecă după păcatele noastre și după faptele păcătoase ale părinților noștri, ca să nu facă după cuvintele acestea în ziua de astăzi”.
29A fost un mare plânset în mijlocul adunării tuturor împreună și au strigat către Domnul Dumnezeu cu glas puternic.
30Ozía le-a spus: „Aveți curaj, fraților! Să mai răbdăm încă cinci zile, în care Domnul Dumnezeul nostru să-și îndrepte mila asupra noastră, căci nu ne va abandona până la urmă!”.
31Însă, dacă vor trece acestea și nu ne va veni ajutor, voi face după cuvintele voastre.
32Au împrăștiat poporul în taberele lor; ei au plecat la zidurile și la turnurile cetății, iar pe femei și pe copii i-au trimis acasă la ei. Era mare umilire în cetate.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
