1Când a sosit ziua Rusaliilor, toți erau împreună în același loc.
2Și, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, și a umplut întreaga casă în care stăteau.
3Atunci le-au apărut niște limbi ca de foc împărțindu-se și așezându-se asupra fiecăruia dintre ei.
4Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească.
5Erau atunci la Ierusalím iudei, bărbați evlavioși din toate națiunile de sub cer.
6Când a fost vuietul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas tulburată, pentru că fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa.
7Erau uimiți și se minunau, spunând: „Iată, oare nu sunt galileeni toți aceștia care vorbesc?
8Și cum de-i auzim fiecare în limba în care ne-am născut?
9Parți, mezi, elamiți și locuitori din Mesopotámia, Iudéea și Capadócia, din Pont și Asia,
10din Frígia și Pamfília, din Egipt și din părțile Líbiei, care sunt aproape de Ciréne, románi în trecere,
11atât iudei cât și prozeliți, cretani și arabi îi auzim vorbind în limbile noastre despre faptele mărețe ale lui Dumnezeu”.
12Căci toți erau nedumeriți și nu știau ce să creadă. Spuneau unii către alții: „Ce poate să însemne aceasta?”.
13Dar alții, bătându-și joc, ziceau: „Sunt plini de must”.
Discursul lui Petru în ziua de Rusalii14Atunci, Petru, stând, împreună cu cei unsprezece, și-a ridicat glasul și le-a vorbit: „Bărbați iudei și voi toți care locuiți în Ierusalím, să vă fie cunoscută aceasta și fiți atenți la cuvintele mele!
15Aceștia nu sunt beți, așa cum credeți voi, căci este ceasul al treilea al zilei.
16Însă aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioél:
17«Atunci, în zilele de pe urmă
– spune Dumnezeu –
voi revărsa din Duhul meu
peste orice om.
Și vor profeți fiii voștri
și fiicele voastre,
tinerii voștri vor avea viziuni,
iar bătrânii voștri vor visa visuri.
18Chiar și peste servitorii
și servitoarele mele,
în zilele acelea,
voi revărsa din Duhul meu,
iar ei vor profeți.
19Și voi face minuni sus, în cer,
și semne jos, pe pământ:
sânge și foc și nor de fum.
20Soarele se va schimba în întuneric
și luna, în sânge
înainte de a veni ziua Domnului,
cea mare și strălucitoare.
21Atunci, oricine va invoca
numele Domnului va fi mântuit».
22Bărbați israelíți, ascultați aceste cuvinte: pe Isus Nazarinéanul, bărbat adeverit de Dumnezeu între voi prin fapte puternice, minuni și semne pe care le-a făcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți,
23pe acesta, care a fost dat după planul stabilit și preștiința lui Dumnezeu și pe care voi l-ați răstignit și ucis prin mâinile celor fărădelege,
24pe acesta Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morții, deoarece nu era posibil să fie ținut sub ei.
25Căci Davíd spune cu privire la el:
«Îl vedeam mereu în fața mea
pe Domnul,
căci el este la dreapta mea
ca să nu mă clatin.
26De aceea s-a bucurat inima mea
și limba mea a tresăltat de veselie;
ba, mai mult, și trupul meu
se va odihni în speranță,
27pentru că nu vei lăsa sufletul meu
în locuința morților
și nici nu vei permite
ca sfântul tău să vadă putrezirea.
28Mi-ai făcut cunoscute căile vieții,
mă vei umple de bucurie cu prezența ta».
29Fraților, să-mi fie permis să vă vorbesc cu îndrăzneală despre patriarhul Davíd: el a murit și a fost îngropat și mormântul lui este printre noi până în ziua de azi.
30Dar fiind profet și știind că Dumnezeu îi făcuse jurământ să așeze pe tronul său un descendent al lui,
31el a văzut dinainte și a vorbit despre învierea lui Cristos:
«el nu a fost lăsat în locuința morților
și nici trupul lui nu a văzut putrezirea».
32Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat și noi toți suntem martorii acestui.
33Înălțat fiind acum la dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, l-a revărsat pe acesta, așa cum vedeți și auziți voi.
34Căci Davíd nu s-a suit la ceruri, totuși spune:
«Domnul i-a spus Domnului meu,
așază-te la dreapta mea
35până când îi voi pune pe dușmanii tăi
scăunel picioarelor tale!».
36Așadar, să știe cu siguranță toată casa lui Israél că Dumnezeu l-a făcut Domn și Cristos pe acest Isus pe care voi l-ați răstignit”.
Primele convertiri37Când au auzit, au fost pătrunși la inimă și i-au spus lui Petru și celorlalți apostoli: „Ce să facem, fraților?”.
38Petru le-a zis: „Convertiți-vă și fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre și veți primi darul Duhului Sfânt!
39Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei care sunt departe, pentru oricâți i-ar chema Domnul Dumnezeul nostru”.
40Și cu multe alte cuvinte dădea mărturie și-i îndemna, zicând: „Salvați-vă de această generație perversă!”.
41Așadar, cei care au primit cuvântul lui au fost botezați. Și în ziua aceea li s-au adăugat cam la trei mii de suflete.
Prima comunitate creștină42Ei erau stăruitori în învățătura apostolilor și în comuniunea, la frângerea pâinii și la rugăciune.
43Și toți erau cuprinși de teamă: multe minuni și semne se înfăptuiau prin apostoli.
44Toți cei care credeau erau în același loc și aveau toate în comun:
45își vindeau proprietățile și bunurile și le împărțeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.
46Și în fiecare zi stăruiau împreună în templu, frângeau pâinea în casele și primeau hrana cu bucurie și cu inimă curată.
47Îl lăudau pe Dumnezeu și aveau trecere în fața întregului popor. Iar Domnul adăuga zi de zi la grupul lor pe cei care aveau să se mântuiască.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
