Psalmi 139 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

PSALMUL 139 (138)Atotștiința și atotputernicia lui Dumnezeu

1Maestrului de cor. Al lui Davíd. Psalm.

Doamne, tu mă cercetezi și mă cunoști;

2știi când mă așez și când mă scol;

pătrunzi de departe intențiile mele;

3fie că umblu, fie că stau culcat,

nimic nu-ți scapă; toate cărările

mele îți sunt cunoscute.

4Înainte de a-mi ajunge cuvântul pe limbă,

tu, Doamne, îl cunoști în întregime.

5Tu mă învălui din față și din spate

și mâna ta stă întinsă asupra mea.

6Minunată este pentru mine

cunoașterea ta,

prea înaltă ca să o pot.

7Unde aș putea merge departe

de duhul tău și unde aș putea fugi

dinaintea feței tale?

8Dacă m-aș urca la cer, tu ești acolo;

dacă m-aș coborî în locuința

morților, tu ești.

9Dacă aș lua aripile aurorei

și m-aș opri dincolo de mare,

10și acolo mâna ta m-ar conduce

și dreapta ta m-ar ține.

11Dacă aș spune:

„Cel puțin întunericul să mă acopere

și lumina să devină

noapte în jurul meu!”,

12dar nici întunericul

nu-i întuneric pentru tine,

iar noaptea este luminoasă ca ziua

și întunericul este ca lumina.

13Pentru că tu ai format rărunchii mei,

m-ai țesut în sânul mamei mele.

14Te laud pentru că m-ai făcut

[o făptură] atât de minunată!

Lucrările tale sunt admirabile!

Și sufletul meu cunoaște bine aceasta!

15Oasele mele nu erau ascunse pentru tine

când am fost plămădit în taină,

țesut în chip minunat

în adâncimile pământului.

16Ochii tăi m-au văzut înainte de a mă

naște și în cartea ta îmi erau scrise

toate; zilele erau fixate pe când nu

era niciuna dintre ele.

17Cât de adânci sunt, pentru mine,

gândurile tale, Dumnezeule,

de necuprins, principiile lor!

18Dacă le-aș număra,

ar fi mai multe ca nisipul.

Când mă trezesc, tot lângă tine sunt.

19O, Dumnezeule, dacă l-ai nimici

pe cel nelegiuit!

Depărtați-vă de la mine,

oameni de sânge!

20Ei vorbesc despre tine cu înșelăciune,

se ridică împotriva ta pe nedrept.

21Oare nu-i urăsc eu, Doamne,

pe cei ce te urăsc

și, de cei ce se ridică împotriva ta,

nu mi-e silă?

22Cu ură desăvârșită îi urăsc,

ca și cum ar fi dușmanii mei.

23Cercetează-mă, Dumnezeule,

și vezi inima mea, încearcă

și cunoaște neliniștile mele!

24Vezi dacă nu merg pe o cale greșită

și condu-mă pe calea veșniciei.