1Iúda a auzit de renumele románilor, că sunt foarte puternici și binevoitori față de cei care li se alătură, că stabilesc prietenie cu cei care vin la ei și că sunt foarte puternici.
2I s-a povestit despre războaiele lor și despre faptele de vitejie pe care le-au făcut în Galáția, că i-au luat în stăpânire și i-au supus la tribut;
3despre câte au făcut în ținuturile Spaniei, unde au luat în stăpânire minele de argint și de aur care erau acolo.
4Au luat în stăpânire locul în întregime prin priceperea și fermitatea lor, chiar dacă locul era la foarte mare distanță de ei. le-au făcut și regilor care veneau împotriva lor de la marginile pământului până când i-au înfrânt și au făcut un mare măcel. Iar ceilalți le-au plătit tribut în fiecare an.
5[I-a învins] pe Fílip și pe Perséu, regele celor din Chitím, și pe cei care s-au revoltat împotriva lor i-au înfrânt în război și i-au luat în stăpânire.
6Și Antióh, regele cel mare al Asiei, care a mers împotriva lor la război cu o sută douăzeci de elefanți, cu cai, care și cu o armată foarte numeroasă, a fost înfrânt de către ei.
7Pe el l-au luat de viu și au stabilit ca el și cei care vor domni după el să le dea un tribut mare și să le dea ostatici și teritorii.
8Teritoriul Índiei, Médiei și Lídiei, dintre cele mai frumoase ținuturi ale lor, le-au luat și i le-au dat regelui Euménes.
9Cei din Eláda au plănuit să vină și să-i nimicească.
10Dar lucrul le-a fost făcut cunoscut și au trimis împotriva lor un singur conducător. Au luptat împotriva lor și au căzut dintrei ei mulți răniți. Au fost luați în captivitate femeile și copiii lor. Pe ei i-au jefuit și au pus stăpânire pe pământul lor. Le-au distrus fortărețele și i-au făcut sclavi până în ziua aceasta.
11Celelalte regate și insule care s-au ridicat împotriva lor, le-au distrus și le-au supus. Însă cu cei care le sunt prieteni și se încred în ei, au păstrat prietenie.
12Au supus regi de aproape și de departe și câți auzeau de numele lor se temeau de ei.
13Pe cei pe care voiau să îi ajute să domnească, domneau; iar pe cei care voiau, ei îi îndepărtau. Și s-au ridicat foarte mult.
14În toate acestea, nimeni nu și-a pus coroană, nimeni nu s-a încins cu purpură ca să se mândrească cu ea.
15Și-au făcut un senat – trei sute douăzeci de senatori – ca să se sfătuiască în fiecare zi în toate cele referitoare la mulțime și la bunul lor mers.
16Ei încredințează unui singur om să fie conducătorul lor în fiecare an și să stăpânească peste toată țara lor. Toți ascultau de unul singur și nu era invidie și gelozie între ei.
Alianța iudeilor cu románii17Iúda i-a ales pe Eupolémos, fiul lui Ioàn, al lui Ácos, și pe Iáson, fiul lui Eleazár, și i-a trimis la Róma să stabilească prietenie și alianță
18ca să înlăture jugul de la ei, deoarece vedea că domnia grecilor îl ducea pe Israél la sclavie.
19Ei au mers la Róma, iar călătoria a fost foarte lungă. Au intrat în senat, au luat cuvântul și au zis:
20„Iúda Macabéul, frații lui și toată mulțimea iudeilor ne-au trimis la voi ca să stabilim cu voi alianță și pace și să fim înscriși între aliații și prietenii voștri”.
21Și cuvântul a fost plăcut înaintea lor.
22Aceasta este copia scrisorii pe care au gravat-o pe table de bronz și le-au trimis la Ierusalím ca să fie acolo la ei amintire de pace și alianță:
23„Să le fie bine románilor și neamului iudeilor pe mare și pe pământ uscat, iar sabia și dușmanii să se îndepărteze de ei!
24Dacă va izbucni un război împotriva Rómei, mai întâi, sau împotriva oricăruia dintre aliații lor în toată stăpânirea lor,
25neamul iudeilor se va alia lor cu inimă deplină, așa cum le-o va cere momentul.
26Dușmanilor să nu le dea și să nu-i ajute cu grâu, arme, argint și nave, după cum va fi hotărât Róma, și să-și țină obligațiile fără să primească nimic în schimb!
27Tot la fel, dacă va izbucni un război mai întâi împotriva neamului iudeilor, románii se vor alia din suflet, după cum le-o va cere momentul.
28Dușmanilor nu li se va da grâu, arme, argint și nave, după cum va fi hotărât Róma, și ei vor ține obligațiile acestea fără înșelăciune.
29Prin aceste cuvinte románii au stabilit cu poporul iudeilor.
30Dacă după aceste cuvinte unii sau alții vor voi să adauge sau să scoată, vor face după alegerea lor și orice vor adăuga sau vor scoate să fie obligatoriu!”.
31Cât despre relele pe care regele Demétrios le-a săvârșit față de ei, noi i-am scris, zicând: „De ce ai îngreunat jugul tău asupra prietenilor și aliaților noștri iudei?
32Dacă se vor mai plânge împotriva ta, le vom face noi dreptate și vom lupta cu tine pe mare și pe uscat”.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.