1Mai bine o bucată
de uscată, în liniște,
decât o casă plină de jertfite, în ceartă.
2Slujitorul prudent stăpânește peste fiul care face de rușine
și în mijlocul fraților împarte
moștenirea.
3Vasul de topit este pentru argint și cuptorul, pentru aur, dar cel care încearcă inimile este Domnul.
4Cel rău este atent la buzele nelegiuite și mincinosul își pleacă urechea
la limba distrugătoare.
5Cel care-și bate joc de cel necăjit îl disprețuiește pe cel care l-a făcut,
iar bucuria pentru nenorocire
nu este curată.
6Cununa bătrânilor sunt nepoții,
iar gloria fiilor sunt părinții lor.
7Nu se potrivesc cu un nebun buzele drepte; cu atât mai puțin cu un nobil, buzele mincinoase.
8Piatra prețioasă este un dar pentru cel care o primește;
oriunde se întoarce, are succes.
9Cine acoperă vinovăția caută iubire,
dar cine repetă fapta
îi dezbină pe prieteni.
10Reproșul pătrunde în cel priceput mai mult decât o sută de lovituri
în cel nesimțit.
11Cel rău caută numai răzvrătire,
dar mesagerul crud este trimis
împotriva lui.
12Mai bine este ca un om
să întâlnească o ursoaică fără pui
decât un nesimțit în nebunia lui.
13Cât despre cel care întoarce răul
în schimbul binelui,
nu se va îndepărta răul de casa lui.
14Începutul neînțelegerii este
ca revărsarea apei.
Înainte să izbucnească cearta,
abandonează!
15A-l îndreptăți pe cel vinovat
înseamnă a-l face vinovat pe cel drept:
amândouă sunt abominábile
pentru Domnul.
16Pentru ce este prețul
în mâna celui nesimțit?
Ca să dobândească înțelepciune,
când el nu are inimă?
17Prietenul iubește în orice timp,
se naște ca un frate în strâmtorare.
18Omul sărac la inimă este cel care bate palma, cel care garantează pentru aproapele său.
19Cel care iubește vinovăția
iubește învrăjbirea,
iar cine-și înalță poarta caută zdrobirea.
20Cel strâmb la inimă nu va găsi binele,
iar cel cu limba schimbătoare
va cădea răului.
21Cel care dă naștere unui nesimțit
este spre chinul lui;
nu se bucură tatăl unui nebun.
22Inima veselă face bine sănătății,
dar un duh abătut usucă vigoarea.
23Cel vinovat ia darul pe sub poală
ca să încline căile judecății.
24Înțelepciunea este în fața celui priceput, dar ochii celui nesimțit
sunt spre marginile pământului.
25Fiul nesimțit este indignare pentru tatăl său, amărăciune pentru cea care l-a născut.
26Nu este deloc bine să-l pedepsești
pe cel drept,
nici să-i lovești pe cei nobili
din cauza dreptății.
27Cel care are cunoaștere își ține cuvintele,
iar omul care înțelege
este calm cu duhul.
28Chiar și un nebun, dacă ar tăcea,
ar fi considerat înțelept
și cine-și închide buzele, priceput.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
