1 Macabei 2 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

II. MATATÍA ÎNCEPE RĂZBOIUL SFÂNTMatatía și fiii săi

1În acele zile, s-a ridicat Matatía, fiul lui Ioàn, lui Símon, preotul, dintre cei ai lui Ioaríb din Ierusalím, și s-a stabilit la Modiín.

2El avea cinci fii: Ioàn, numit Gadí,

3Símon, numit Tasí,

4Iúda, numit Macabéul,

5Eleazár, numit Aurán, și Ionatán, numit Apfús.

6El a văzut blasfemiile care s-au întâmplat în Iúda și în Ierusalím.

7El a zis:

„Vai! De ce m-am născut

ca să văd ruinarea poporului meu

și ruinarea cetății sfinte

și să stau aici când este dată

în mâna dușmanilor,

iar sanctuarul, în mâna străinilor?

8Templul ei a devenit

ca un om lipsit de cinste.

9Obiectele gloriei sale

au fost duse în captivitate,

pruncii ei au fost uciși în piețele ei

și tinerii ei, de sabia dușmanului.

10Care popor nu i-a moștenit domnia

și nu a pus stăpânire peste prăzile ei?

11Toată podoaba ei a fost luată

și liberă a devenit sclavă.

12Iată, cele sfinte ale noastre,

frumusețea noastră

și gloria noastră au fost pustiite,

neamurile le-au profanat!

13Pentru ce să mai trăim?”.

14Matatía și fiii lui și-au sfâșiat hainele, s-au încins cu sac și au plâns foarte mult.

Sacrificiul de la Modiín

15Cei care erau lângă rege și care obligau la apostazie au venit în cetatea Modiín ca să aducă jertfe.

16Mulți din Israél treceau la ei, însă Matatía și fiii lui s-au adunat împreună.

17Cei care erau lângă rege i-au zis lui Matatía: „Tu ești un conducător cinstit și mare în cetatea aceasta, sprijinit de fii și de frați.

18Acum, apropie-te primul și împlinește hotărârea regelui așa cum au făcut toate neamurile, bărbații lui Iúda și cei care au rămas la Ierusalím și fiți tu și fiii tăi dintre cei care îl iubesc pe rege! Tu și fiii tăi veți fi cinstiți cu aur, argint și daruri multe”.

19Matatía a răspuns și a zis cu glas puternic: „Chiar dacă toate neamurile care se află sub stăpânirea regelui vor asculta de el și fiecare va părăsi cultul părinților săi și vor adera la poruncile sale,

20eu, fiii mei și frații mei vom umbla în alianța părinților noștri.

21Să ne ferească să părăsim legea și prescrierile!

22Nu vom asculta de cuvintele regelui ca să părăsim cultul nostru nici la dreapta, nici la stânga!”.

23Când a terminat de spus aceste cuvinte, s-a apropiat un bărbat iudeu înaintea ochilor tuturor ca să aducă jertfă pe altarul din Modiín, după hotărârea regelui.

24Matatía a văzut, s-a aprins de zel și i s-au cutremurat rărunchii. L-a cuprins o mânie dreaptă, a alergat și l-a înjunghiat pe altar.

25În același moment l-a ucis și pe bărbatul regelui care-i obliga să jertfească și a dărâmat altarul.

26S-a aprins de zel pentru lege cum a făcut Pinhás împotriva lui Zambrí, lui Salóm.

27Matatía a strigat în cetate cu glas puternic și a zis: „Oricine are zel pentru lege și este pentru alianță să iasă după mine!”.

28Apoi, el și fiii lui au fugit în munți și au părăsit ceea ce aveau în cetate.

Proba zilei de sabát în pustiu

29Atunci, mulți care căutau dreptatea și judecata au coborât în pustiu și s-au așezat acolo:

30ei, fiii lor și soțiile lor și animalele lor, pentru că se înăspriseră asupra lor relele.

31Dar s-a adus la cunoștința oamenilor regelui și armatei care erau în Ierusalím, în cetatea lui Davíd, că niște oameni care încălcaseră porunca regelui au coborât în locuri ascunse în pustiu.

32Mulți au alergat după ei, i-au ajuns și s-au așezat în linie de luptă. Și s-au pregătit de război împotriva lor în zi de sabát

.

33Ei au spus: „Până aici! Ieșiți, împliniți cuvântul regelui și veți trăi!”.

34Dar ei au zis: „Nu vom ieși, nici nu vom împlini cuvântul regelui, profanând ziua de sabát!”.

35Atunci, au pornit război împotriva lor.

36Dar ei nu le-au răspuns, nu au aruncat cu pietre împotriva lor și nici nu au blocat locurile ascunse.

37Și au spus: „Vom muri cu toții în sinceritatea noastră! Cerul și pământul dau mărturie despre noi că ne ucideți pe nedrept!”.

38Dar ei s-au ridicat împotriva lor în luptă și i-au ucis pe ei, pe femeile lor, pe copiii lor și pe animalele lor, circa o mie de oameni.

Grupul lui Matatía

39Matatía și prietenii lui au aflat și au plâns foarte mult pentru ei.

40Atunci a zis fiecare către vecinul său: „Dacă acum toți vom face așa cum au făcut frații noștri și nu ne vom lupta împotriva neamurilor pentru sufletele noastre și pentru prescrierile noastre, îndată ne vor șterge de pe pământ”.

41Au ținut sfat în ziua aceea și au zis: „Orice om care ar veni împotriva noastră la luptă în zi de sabát, vom lupta împotriva lui, ca să nu murim cu toții așa cum au murit frații noștri care erau în locurile ascunse”.

42Atunci li s-au adăugat grupul hasidéilor, oameni puternici din Israél, toți devotați legii.

43Toți cei care fugeau de rele li s-au adăugat și le-au devenit ajutor.

44Au format o armată și i-au bătut pe păcătoși în mânia lor și pe oamenii nelegiuiți în furia lor, iar restul a fugit între popoare ca să se salveze.

45Matatía și prietenii lui au străbătut de jur împrejur și au dărâmat altarele.

46I-au tăiat împrejur cu forța pe copiii netăiați pe care i-au găsit în munții lui Israél.

47I-au urmărit pe cei aroganți și lucrarea a avut succes prin mâna lor.

48Au smuls legea din mâna neamurilor și a regilor și nu au dat nicio șansă celui păcătos.

Testamentul și moartea lui Matatía

49Lui Matatía i s-au apropiat zilele ca să moară. El le-a spus fiilor săi:

„Acum s-a stabilit trufia,

disprețul și timpul ruinării

și mânia furiei.

50Acum, fiilor, aprindeți-vă de zel

pentru lege

și dați-vă sufletele

pentru alianța părinților noștri!

51Amintiți-vă de faptele părinților

pe care le-au săvârșit

în generațiile lor

și veți dobândi glorie mare

și un nume veșnic!

52Oare Abrahám nu a fost încercat

și a fost găsit credincios

și i s-a considerat

aceasta ca dreptate?

53Iosíf, în timpul strâmtorării sale,

a păzit porunca

și a devenit stăpânul Egiptului.

54Pinhás, părintele nostru,

pentru zelul lui a primit alianța

preoției veșnice.

55Iósue, pentru că a împlinit cuvântul,

a devenit judecător în Israél.

56Cáleb, pentru că a dat mărturie

în adunare,

a primit moștenirea în țară;

57Davíd, pentru evlavia lui,

a moștenit tronul de domnie în veci;

58Ilíe, pentru zelul față de lege,

a fost răpit în ceruri;

59Ananía, Azaría și Misaél, crezând,

au fost salvați de flăcări;

60Daniél, pentru sinceritatea lui,

a fost eliberat din gura leilor.

61Astfel, gândiți-vă că,

din generație în generație,

toți cei care speră în el nu vor pieri!

62Nu vă temeți de cuvintele celui păcătos,

căci gloria lui va fi dată gunoiului

și viermilor!

63Astăzi se ridică și mâine

nu mai este de găsit,

căci s-a întors în țărâna lui

și planul lui a pierit.

64Fiilor, fiți bărbați și întăriți-vă în lege,

căci în ea veți fi glorificați!

65Iată, Simeón, fratele vostru,

știu că este un bărbat chibzuit!

Ascultați de el în toate zilele!

El va fi pentru voi tată.

66Iúda Macabéul,

puternic în luptă din tinerețea lui,

el va fi pentru voi

conducătorul armatei

și va purta războiul

împotriva popoarelor.

67Voi adunați-i la voi

pe toți cei care împlinesc legea

și faceți răzbunarea

poporului vostru!

68Pedepsiți neamurile

cu pedeapsa

și aveți grijă de prescrierea legii!”.

69Apoi i-a binecuvântat și a fost adăugat la părinții lui.

70A murit în anul o sută patruzeci și șase și l-au îngropat în mormântul părinților săi, la Modiín. Tot Israélul l-a jelit cu jale mare.