1Símon a auzit că Trífon și-a adunat o armată numeroasă și a venit în țara lui Iúda ca s-o distrugă.
2A văzut că poporul era tulburat și înfricoșat, a urcat la Ierusalím și a adunat poporul.
3I-a încurajat și le-a zis: „Voi știți câte am făcut eu, frații mei și casa tatălui meu pentru legi și pentru sanctuar, războaiele și strâmtorările pe care le-am văzut.
4Pentru aceasta au murit frații mei, toți pentru Israél, și am rămas eu singur.
5Acum, departe de mine să-mi cruț viața în vreun moment de strâmtorare, căci nu sunt mai bun decât frații mei!
6Mai degrabă mă voi răzbuna în favoarea neamului meu, a sanctuarului, a femeilor și a copiilor noștri, căci s-au adunat toate popoarele ca să ne distrugă din cauza dușmăniei”.
7La auzul acestor cuvinte, duhul poporului s-a înflăcărat
8și au răspuns cu glas puternic: „Tu ești conducătorul nostru în locul lui Iúda și al lui Ionatán, fratele tău.
9Poartă luptele noastre și tot ceea ce ne vei spune, noi vom face!”.
10I-a adunat pe toți bărbații războinici și s-a grăbit să ducă la împlinire zidurile Ierusalímului și să îl întărească de jur împrejur.
11L-a trimis pe Ionatán, lui Absalóm, și împreună cu el o armată suficientă la Iópe. I-a scos pe cei care erau înăuntrul ei și a rămas în ea.
Símon îl alungă pe Trífon din Iudéea12Trífon a plecat din Ptolemáis cu o armată numeroasă ca să vină în ținutul lui Iúda. Ionatán era cu el sub pază.
13Símon și-a fixat tabăra la Adidá, în fața câmpiei.
14Trífon a aflat că Símon s-a ridicat în locul lui Ionatán, fratele lui, și că are de gând să lupte împotriva lui și a trimis la el mesageri ca să-i spună:
15„Pentru argintul pe care Ionatán, fratele tău, îl datorează regale pentru funcția pe care o are, l-am luat captiv.
16Acum trimite o sută de talánți de argint și doi dintre fiii lui ca ostatici, ca nu cumva, fiind eliberat, să se revolte împotriva noastră; iar noi îl vom elibera!”.
17Símon și-a dat seama că îi vorbește cu înșelăciune, dar a trimis să ia argintul și copiii, ca nu cumva să provoace dușmănie mai mare în popor,
18spunându-se: „Pentru că nu am trimis argintul și copiii, a pierit”.
19Ei au trimis copiii și cei o sută de talánți. Însă a mințit și nu l-a eliberat pe Ionatán.
20După acestea, Trífon a venit ca să pătrundă în ținut și să-l distrugă. A venit pe o cale ocolită spre Adorá, însă Símon și tabăra lui îi ieșeau înainte în orice loc în care mergea.
21Cei din fortăreață au trimis mesageri la Trífon ca să se grăbească să vină la ei prin pustiu și să le trimită provizii.
22Trífon a pregătit toată noaptea întreaga cavalerie ca să vină, însă în noaptea aceea a fost foarte multă zăpadă și nu a veni din cauza zăpezii. A plecat și a venit în Galaád.
23Când a ajuns la Bascamá, l-a ucis pe Ionatán și l-a îngropat acolo.
24Apoi, Trífon s-a întors și a plecat în țara lui.
Ionatán, înmormântat la Modiín, în mormântul făcut de Símon25Símon a trimis și a luat osemintele lui Ionatán, fratele lui, și l-a îngropat la Modiín, cetatea părinților săi.
26Tot Israélul l-a plâns cu jale mare și l-au jelit multe zile.
27Símon a construit pe mormântul părinților lui și al fraților săi și l-a înălțat cu pietre cioplite ca să se vadă din față și din spate.
28A fixat șapte piramide, una în fața alteia, pentru tatăl, pentru mama și pentru cei patru frați ai săi.
29Și le-a făcut o lucrare înconjurându-le cu coloane mari; pe coloane a făcut panoplii spre amintire veșnică, iar alături de panoplii corăbii sculptate pentru a fi privite de toți cei care pluteau pe mare.
30Acesta este mormântul pe care l-a făcut în Modiín și care este până în ziua aceasta.
Favorurile lui Demétrios al II-lea față de Símon31Trífon a mers cu înșelăciune la regele Antióh, care era tânăr, și l-a ucis.
32A domnit în locul lui, și-a pus coroana Asiei și a făcut un mare dezastru în țară.
33Símon a construit fortărețe în Iudéea, le-a înconjurat cu turnuri înalte și cu ziduri mari, cu porți și zăvoare și a pus proviziile în fortărețe.
34Símon a ales bărbați și i-a trimis la regele Demétrios ca să dea scutire țării, pentru că toate faptele lui Trífon au fost jafuri.
35Regele Demétrios a trimis la el cu aceste cuvinte, i-a răspuns și i-a scris această scrisoare:
36„Regele Demétrios, lui Símon, marele preot și prieten al regilor, bătrânilor și neamului iudeilor, salutare!
37Am primit coroana de aur și de palmier pe care le-ați trimis și suntem gata să facem cu voi pace trainică și să le scriem funcționarilor să vă scutească de impozite.
38Toate câte le-am stabilit în ceea ce vă privește rămân, iar fortărețele pe care le-ați construit sunt ale voastre.
39Vă iertăm erorile și greșelile până în ziua de azi și pentru coroană pe care o datorați și, dacă s-a impus vreo altă taxă în Ierusalím, să nu o plătiți!
40Dacă cineva dintre voi dorește să fie înscris între cei care sunt cu noi, îl vor înscrie. Să fie pace între noi!”.
41În anul o sută șaptezeci a fost ridicat jugul neamurilor de lui Israél.
42Poporul a început să scrie în înscrieri și în contracte „anul întâi al lui Símon, marele preot, strateg și conducător al Iudeii”.
Ocuparea cetății Ghézer43În acele zile, și-a fixat tabăra în fața cetății Gazára, a înconjurat-o cu trupele. A făcut un turn mobil, l-a apropiat de cetate, a lovit unul dintre turnuri și l-a capturat.
44Cei care erau în turnul mobil au sărit în cetate și s-a făcut o mare agitație în cetate.
45Cei din cetate au urcat împreună cu femeile și copiii lor pe zid. Sfâșiindu-și hainele, au strigat cu glas puternic, cerându-i lui Símon să le dea dreaptă.
46Și spuneau: „Nu vă purtați cu noi după nelegiuirea noastră, ci după îndurarea ta!”.
47Símon s-a învoit cu ei și nu a mai luptat împotriva lor. I-a scos din cetate și a purificat casele în care erau idoli. Astfel au intrat în cu imnuri și cu laude.
48A scos din ea toate impuritățile și a așezat în ea oameni care să împlinească legea. A fortificat-o și și-a construit în ea case.
Cucerirea fortăreței din Ierusalím49Cei din fortăreața care era în Ierusalím erau împiedicați să iasă și să intre în zonă ca să cumpere sau să vândă. Au flămânzit foarte mult și mulți dintre ei au murit de foame.
50Au strigat către Símon să le dea dreaptă, iar el le-a dat-o. I-a scos de acolo și a purificat fortăreața de contaminări.
51A intrat în ea în ziua a douăzeci și treia a lunii a doua a anului o sută șaptezeci și unu cu cântece de laudă, ramuri de palmier, cu de harpe, cimbale, alăute, cu imnuri și cântări, pentru că fusese zdrobit un dușman mare din Israél.
52A stabilit ca în fiecare an să intre în ziua aceea cu bucurie. A întărit muntele templului care era lângă fortăreață și au locuit acolo el și cei care erau cu el.
53Símon a văzut că Ioàn, fiul său, devenise bărbat și l-a stabilit conducător al tuturor armatelor. Iar el a locuit la Gazára.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
