1Șarpele era cel mai viclean dintre toate animalele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Și a zis către femeie: „A spus cu adevărat Dumnezeu să nu mâncați din niciun pom al grădinii?”.
2Femeia i-a răspuns șarpelui: „Putem să mâncăm din roadele pomilor din grădină;
3numai din rodul pomului din mijlocul grădinii a zis Dumnezeu: «Să nu mâncați din el, nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți!»”.
4Și șarpele a zis către femeie: „Nicidecum nu veți muri!
5Dar Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca din el vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”.
6Și femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut ochilor și că pomul era de dorit, ca unul care dă înțelepciune și a luat din rodul lui și a mâncat și a dat și bărbatului care era cu ea și a mâncat și el.
7Și li s-au deschis ochii amândurora și au cunoscut că erau goi; au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut acoperăminte.
8Și au auzit glasul Domnului Dumnezeu care se plimba prin grădină în vântului zilei și s-au ascuns bărbatul și femeia lui din fața Domnului Dumnezeu printre pomii grădinii.
9Domnul Dumnezeu l-a chemat pe om și i-a zis: „Unde ești?”.
10El a răspuns: „Am auzit glasul tău în grădină și mi-a fost frică, pentru că sunt gol, și m-am ascuns”.
11Și el a zis: „Cine ți-a făcut cunoscut că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci?”.
12Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat”.
13Domnul Dumnezeu i-a zis femeii: „De ce ai făcut aceasta?” Femeia i-a răspuns: „Șarpele m-a amăgit și am mâncat”.
14Domnul Dumnezeu i-a zis șarpelui:
„Fiindcă ai făcut aceasta,
blestemat să fii
mai mult decât toate animalele
și decât toate ființele câmpului;
pe pântece să umbli
și țărână să mănânci
în toate zilele vieții tale!
15Dușmănie voi pune
între tine și femeie,
între descendența ta
și descendența ei.
Acesta îți va pândi capul
și tu îi vei pândi călcâiul”.
16I-a spus femeii:
„Voi înmulți suferințele tale
când vei fi însărcinată
și vei naște copiii în durere.
Te vei simți atrasă către bărbatul tău,
iar el te va stăpâni”.
17Și i-a spus lui Adám: „Pentru că ai ascultat de femeia ta și ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci, blestemat să fie pământul din cauza ta! Cu trudă te vei hrăni din el în toate zilele vieții tale!
18Spini și mărăcini va face să răsară pentru tine și vei mânca iarba câmpului.
19În sudoarea frunții tale
vei mânca pâine
până te vei întoarce
în pământul din care ai fost luat.
Pentru că pământ ești
și în pământ te vei întoarce”.
20Și omul a dat femeii sale numele de Éva, pentru că ea a devenit mama tuturor celor vii.
21Domnul Dumnezeu a făcut omului și femeii sale tunici de piele și i-a îmbrăcat.
22Și Domnul Dumnezeu a zis: „Iată, omul a devenit ca unul dintre noi cunoscând binele și răul! Și acum, să nu-și întindă mâna să ia și din pomul vieții să mănânce și să trăiască veșnic!”.
23Domnul Dumnezeu l-a trimis din grădina Édenului ca să lucreze pământul din care a fost luat.
24Și l-a izgonit pe om și a pus să stea la răsăritul grădinii Éden heruvimi și sabia de foc rotitoare, ca să păzească drumul spre pomul vieții.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
