2 Macabei 5 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

A doua campanie egiptéană

1Cam în acel timp, Antióh a pregătit o a doua campanie împotriva Egiptului.

2S-a întâmplat că în întreaga cetate, aproape pentru patruzeci de zile, s-au arătat călăreți alergând în aer, cu veșminte aurite și înarmați cu sulițe și săbii scoase din teacă,

3grupări de călăreți așezate pentru bătălie, atacuri și incursiuni din ambele părți, scuturi agitate, mulțime de sulițe și săgeți azvârlite, sclipiri de armuri de aur și platoșe de tot felul.

4De aceea, toți se rugau ca arătarea să fie spre bine.

Asaltul lui Iáson și represaliile lui Epifán

5Răspândindu-se vorbe false că Antióh a trecut din viață, Iáson, luând nu mai puțin de o mie, a făcut un atac pe neașteptate împotriva cetății. Alungându-i pe cei care stăteau pe zid, cetatea a fost până la urmă cucerită, iar Meneláu a fugit în Acrópole.

6Iáson a făcut fără milă măcel între propriii săi cetățeni, fără să se gândească o clipă că reușita împotriva celor de un neam cu el era de fapt o nereușită. El socotea că ia trofee de la dușmani, nu de la cei de un neam cu el.

7Însă nu a reușit să pună mâna pe putere, ci, până la urmă, plin de rușine pentru trădare, a plecat ca fugar în Amánitis.

8Dar la sfârșit a avut o soartă nenorocită: închis la Arétas, tiranul arabilor, apoi fugind din cetate în cetate, urmărit și urât de toți ca un renegat de lege, disprețuit ca un trădător de patrie și de cetățeni, a fost alungat în Egipt.

9El, care alungase pe atâția din țară, a pierit pe pământ străin după ce a ajuns la lacedemonieni, unde spera să găsească protecție datorită înrudirii.

10El, care i-a lăsat pe mulți neînmormântați, a sfârșit fără să fie plâns, nici nu i s-a făcut înmormântare și nu a avut parte de mormântul părintesc.

11Când i s-au înfățișat regelui cele întâmplate, s-a gândit că Iudéea s-a revoltat; de aceea, a plecat din Egipt turbat ca o fiară și a cucerit cetatea prin luptă.

12A poruncit soldaților să-i ucidă fără milă pe cei care le-ar fi căzut și să-i înjunghie pe cei care s-ar fi refugiat în case.

13A fost măcel între tineri și bătrâni, masacru între femei și copii și omor între fecioare și prunci.

14În acele trei zile au fost nimiciți optzeci de mii – patruzeci de mii sub loviturile mâinilor lor – și nu mai puțini decât cei înjunghiați au fost vânduți.

Prădarea templului

15Nefiind mulțumit de acestea, a îndrăznit să intre în locul cel mai sfânt de pe întregul pământ, avându-l drept călăuză pe Meneláu, cel care a fost trădător al legilor și al patriei.

16Cu mâinile sale necurate a luat obiectele sacre și cele puse de alți regi pentru creșterea, gloria și cinstea locului: le-a apucat cu mâinile sale întinate.

17Antióh s-a mândrit în gândul său, însă nu-și dădea seama că, din cauza păcatelor locuitorilor cetății, Stăpânul s-a mâniat pentru puțin și de aceea a trecut cu vederea locul.

18Dacă nu s-ar fi făcut vinovat de multe păcate, atunci, asemenea lui Heliodór, cel trimis de regele Seleúcus ca să cerceteze vistieria,, imediat ce a intrat, ar fi fost biciuit și și-ar fi pierdut îndrăzneala.

19Dar Domnul nu a ales poporul de dragul locului, ci locul de dragul poporului.

20De aceea, însuși locul, după ce a fost lovit împreună cu poporul de nenorociri, a fost părtaș mai târziu la binefaceri și, fiind părăsit în mânia Celui Atotputernic, a fost restabilit cu toată gloria când Stăpânul cel mare s-a împăcat.

Funcționarii țării

21După ce Antióh a luat o mie opt sute de talánți

din templu, a plecat în grabă la Antiòhía, crezând în trufia și în semeția inimii că poate să meargă ca pe mare pe pământ și să meargă pe mare.

22I-a lăsat locțiitori la Ierusalím pe Fílip, frigián după neam și, după fire, mai barbar decât cel care-l stabilise;

23în Garizím pe Andrónic și, pe lângă aceștia, pe Meneláu, care mult mai mult decât ceilalți se ridica deasupra cetățenilor având tendință de ură împotriva cetățenilor iudei.

24L-a trimis pe Apolónius, misarhul, cu o armată de douăzeci și două de mii de oameni, poruncindu-le să-i înjunghie pe toți tinerii, iar pe femei și pe copii să-i vândă.

25Acesta a ajuns la Ierusalím și, prefăcându-se de pace, a așteptat până în sfânta zi de sabát

. Atunci, prinzându-i pe iudei în odihnă, le-a poruncit celor care erau cu el să-și ia armele.

26și pe toți cei care ieșiseră să vadă să-i măcelărească. Apoi, năvălind în cetate cu arme, a doborât o mare mulțime.

27Iúda Macabéul, împreună cu vreo zece tovarăși, retrăgându-se în pustiu, își ducea viața în munți în felul fiarelor împreună cu cei care erau cu el. Se hrăneau numai cu ierburi, ca să se ferească de impuritate.