1Acolo era un om de nimic al cărui nume era Șéba, fiul lui Bicrí din Beniamín. El a sunat din trâmbiță și a zis:
„Noi n-avem nicio parte cu Davíd,
nicio moștenire cu fiul lui Iése!
Fiecare la cortul său, Israél!”.
2Toți bărbații lui Israél au plecat de la Davíd și l-au urmat pe Șéba, fiul lui Bicrí. Dar oamenii lui Iúda s-au alipit de regele lor de la Iordán și până la Ierusalím.
3Davíd a venit în casa lui la Ierusalím. Regele le-a luat pe cele zece concubine pe care le lăsase pentru paza casei și le-a pus într-o casă păzită. S-a îngrijit de ele, dar nu a intrat la ele. Au rămas închise până în ziua morții lor, fiind ca văduve.
Asasinarea lui Amasá4Regele i-a zis lui Amasá: „Adună-i la mine pe toți oamenii lui Iúda peste trei zile! Și tu să fii aici!”.
5Amasá a plecat să-i adune pe cei din Iúda; însă a întârziat peste timpul hotărât.
6Davíd i-a zis lui Abișái: „Șéba, fiul lui Bicrí, poate să ne facă mai mult rău decât Absalóm. Ia-i tu pe slujitorii stăpânului tău și urmărește-l ca să nu găsească cetăți întărite și să se salveze din ochii noștri!”.
7Oamenii lui Ióab, chereteii, peleteii și toți cei viteji au ieșit. Au plecat din Ierusalím ca să-l urmărească pe Șéba, fiul lui Bicrí.
8Când erau lângă piatra cea mare care este la Gabaón, Amasá a ajuns înaintea lor. Ióab era îmbrăcat cu haina și încins cu sabia, care atârna la șold, în teaca ei în care intra și ieșea.
9Ióab i-a zis lui Amasá: „Ești bine, fratele meu?”. Și l-a apucat cu mâna dreaptă de barbă pe Amasá ca să-l sărute.
10Amasá n-a luat în seamă sabia care era în mâna lui Ióab. Ióab l-a lovit cu ea în burtă și i-a vărsat măruntaiele pe pământ; nu de a doua și a murit. Iar Ióab și Abișái, fratele lui, l-au urmărit pe Șéba, fiul lui Bicrí.
11Un om dintre slujitorii lui Ióab a stat lângă și a zis: „Cine îl preferă pe Ióab și cine îl preferă pe Davíd să-l urmeze pe Ióab!”.
12Amasá se rostogolea în sânge în mijlocul drumului. Dar omul acela a văzut că tot poporul se oprea, l-a tras pe Amasá de pe drum pe câmp și a aruncat o mantie peste el când a văzut că toți cei care ajungeau lângă el se opreau.
Sfârșitul revoltei13După ce a fost luat din drum, toți oamenii care erau după Ióab au plecat să-l urmărească pe Șéba, fiul lui Bicrí.
14Au trecut prin toate triburile lui Israél, spre Ábel-Bet-Maáca. Toți cei din Berím s-au adunat și au mers și ei în urma lui.
15Au venit și au asediat Ábel-Bet-Maáca; au construit împotriva cetății un val lângă fortăreață. Tot poporul care era cu Ióab lovea în zid ca să-l facă să cadă.
16Atunci a strigat o femeie înțeleaptă din cetate: „Ascultați, ascultați! Spuneți-i, vă rog, lui Ióab: «Apropie-te până aici, căci vreau să-ți vorbesc!»”.
17El s-a apropiat de ea, iar femeia a zis: „Tu ești Ióab?”. El i-a răspuns: „Eu sunt”. Ea i-a zis: „Ascultă cuvintele slujitoarei tale!”. El i-a răspuns: „Ascult”.
18Și ea i-a zis: „Odinioară era obiceiul să se spună: «Întrebați în Ábel!», și se sfârșea așa.
19Eu sunt dintre cei care caută pacea și adevărul în Israél, iar tu cauți să faci să piară o cetate și o mamă în Israél? De ce vrei să nimicești moștenirea Domnului?”.
20Ióab a răspuns: „Departe, departe de mine să nimicesc sau să distrug!
21Nu este așa! Ci un om din muntele Efraím, Șéba, fiul lui Bicrí, și-a ridicat mâna împotriva regelui Davíd. Dați-l numai pe el și voi pleca de lângă cetate!”. Femeia i-a zis lui Ióab: „Iată, capul lui îți va fi aruncat peste zid”.
22În înțelepciunea ei, femeia s-a dus la tot poporul. I-au tăiat capul lui Șéba, fiul lui Bicrí, și i l-au aruncat lui Ióab. A sunat din trâmbiță, iar ei s-au împrăștiat de lângă cetate și fiecare la cortul lui. Și Ióab s-a întors la Ierusalím, la rege.
Autoritățile administrative23Ióab era peste toată armata lui Israél; iar Benáia, fiul lui Iehoiáda, era peste cheretei și peletei;
24Adorám, peste muncile forțate; Iosafát, fiul lui Ahilúd, era cronicar;
25Șéia era secretar; Sadóc și Abiatár erau preoți.
26Și Irá din Iaír era preot pentru Davíd.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.