Judecători 21 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Părerea de rău a israelíților

1Oamenii lui Israél au jurat la Míțpa: „Niciunul dintre noi să nu-și dea fiica de soție unuia din Beniamín!”.

2Poporul a venit la Bétel și a stat înaintea lui Dumnezeu până seara. Și-au ridicat glasul, au plâns amar

3și au zis: „De ce, Doamne Dumnezeul lui Israél, s-a întâmplat aceasta în Israél: să lipsească astăzi din Israél un trib întreg?”.

4A doua zi, poporul s-a ridicat și a construit acolo un altar și au adus arderi de tot și jertfe de împăcare.

5Fiii lui Israél au zis: „Care dintre toate triburile lui Israél nu a urcat în adunare înaintea Domnului?”. Căci s-a făcut un jurămînt mare împotriva celui care nu a urcat la Domnul la Míțpa: „Să fie dat la moarte!”.

6Fiilor lui Israél le-a părut rău de Beniamín, fratele lor, și ziceau: „Astăzi a fost nimicit un trib din Israél.

7Cum să facem ca soții pentru cei care au supraviețuit? Fiindcă noi am jurat pe Domnul să nu le dăm fetele noastre ca soții”.

Luarea fetelor din Iábeș-Galaád

8Ei au zis: „Este vreunul dintre triburile lui Israél care nu a urcat la Domnul la Míțpa?”. Iată, nu era nimeni din Iábeș-Galaád în tabără, în adunare.

9Au cercetat poporul și, iată, nu era acolo nimeni dintre locuitorii din Iábeș-Galaád.

10Adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de bărbați viteji și le-au poruncit: „Mergeți și treceți-i prin ascuțișul sabiei pe locuitorii din Iábeș-Galaád, pe femei și pe copii!

11Să faceți aceasta: pe orice bărbat și pe orice femeie care a cunoscut bărbat să-i nimiciți!”.

12Au găsit între locuitorii din Iábeș-Galaád patru sute de tinere fecioare care nu cunoscuseră bărbat și le-au adus în tabără la Șílo, în țara Canaán.

13Toată adunarea a trimis să se spună fiilor lui Beniamín care erau la stânca Rimón și să le transmită pace.

14În acel timp, lui Beniamín s-au întors și li s-au dat soții care erau dintre fetele din Iábeș-Galaád, dar nu au fost destule.

Răpirea tinerelor din Șílo

15Poporului i-a fost milă de Beniamín, căci Domnul făcuse o ruptură între triburile lui Israél.

16Bătrânii adunării au zis: „Cum să facem ca soții pentru cei care au rămas, căci au fost nimicite femeile lui Beniamín?”.

17Au zis: „Să fie o moștenire pentru cei care au scăpat din Beniamín ca să nu fie șters un trib din Israél!

18Dar noi nu putem să dăm de soții dintre fiicele noastre, pentru că fiii lui Israél au jurat: «Blestemat cel care dă o soție unuia din Beniamín!»”.

19Au zis: „Iată, este o sărbătoare a Domnului din an în an la Șílo, care este la nord de Bétel, spre răsăritul soarelui, pe drumul care urcă de la Bétel la Síhem și la sud de Lebóna”.

20Le-au poruncit fiilor lui Beniamín: „Mergeți și stați la pândă în vii!

21Uitați-vă și, când le veți vedea pe fetele din Șílo ieșind să joace, ieșiți din vii să răpiți fiecare pentru sine o soție dintre fetele din Șílo și duceți-le în ținutul lui Beniamín!

22Dacă vor veni părinții sau frații lor să se plângă la noi, le vom spune: «Dăruiți-ni-le, căci nu ne-am luat prin război câte o soție pentru fiecare și nu voi le-ați dat lor ca să fiți vinovați!»”.

23Fiii lui Beniamín au făcut așa: și-au luat soții, după numărul lor, dintre cele care jucau, pe care le-au răpit. Apoi au plecat și s-au întors la moștenirea lor; au zidit cetățile și au locuit în ele.

24În acel timp, fiii lui Israél au plecat de acolo fiecare la tribul lui și în familia lui și s-a întors fiecare în moștenirea sa.

25În zilele acelea nu era rege în Israél. Fiecare făcea ce-i plăcea.