Cartea Înțelepciunii 14 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Despre navigație

1Tot așa, un oarecare,

intenționând să navigheze

și fiind pe punctul să străbată

valuri năprasnice,

strigă la lemnul mai slab

decât corabia care-l poartă.

2Într-adevăr, pe aceasta a inventat-o

dorința de câștiguri

și a fost făcută de înțelepciunea

artizanului.

3Dar providența ta, Părinte, o călăuzește,

pentru că tu ai pus o cale în mare

și o cărare, printre valuri,

4arătând că poți să salvezi din toate,

pentru ca oricine, chiar fără experiență,

să urca.

5Tu vrei ca lucrările înțelepciunii tale

să nu fie sterile:

de aceea, oamenii care se încred

în cel mai mic lemn

își salvează viețile

și când trec prin valuri cu pluta.

6Și la început,

când piereau giganții aroganți,

speranța lumii, refugiindu-se pe o plută,

a lăsat pentru lume o sămânță

a descendenței,

fiind călăuzită de mâna ta.

7Binecuvântat este lemnul

prin care se face dreptate.

8Dar blestemat ceea ce este făcut

de mână de om

și cel care a făcut-o, pentru că a făcut și a numit dumnezeu ceea ce este coruptibil!

9Căci cel nelegiuit și nelegiuirea lui

sunt urâte de Domnul la fel.

10Așa sunt pedepsiți ceea ce este făcut

împreună cu cel care înfăptuiește.

11De aceea, va fi o condamnare

cu privire la idolii neamurilor,

pentru că au ajuns un lucru abominábil

în creația lui Dumnezeu,

un scandal pentru sufletele oamenilor

și o capcană

pentru picioarele celor nepricepuți.

Originea cultului idolatric

12Începutul desfrânării

este inventarea idolilor

și găsirea lor, stricăciunea vieții.

13De la început nu erau

și nu vor fi în veci.

14Căci prin vanitatea oamenilor

au intrat în lume

și de aceea sfârșitul lor grabnic

a fost decis.

15Un tată îndurerat

de o suferință prematură,

datorată fiului luat repede,

a făcut cândva un chip

și acum cinstește un om mort

ca pe Dumnezeu

și le-a transmis servitorilor săi taine și rituri.

16Apoi, cu timpul,

obiceiul nelegiuit s-a întărit

și este respectat ca lege.

17La decretele dominatorilor

au adus cult celor cioplite,

pe care oamenii,

neputând să-i cinstească la vedere,

pentru că locuiau departe,

și-au închipuit înfățișarea de departe

și au făcut o imagine vizibilă

a regelui onorat,

pentru ca să-l lingușească cu râvnă,

ca și cum ar fi prezent,

pe cel care este absent.

18Ambiția artizanului i-a împins

spre răspândirea cultului

și pe cei care nu cunoșteau.

19Acesta, voind, fără îndoială,

să-i placă celui puternic,

a dus prin artă asemănarea la frumusețe.

20Iar mulțimea, atrasă de farmecul lucrării, pe cel care cu puțin înainte era cinstit ca om,

l-a considerat de cult.

21Aceasta a fost o capcană pentru viață,

căci oamenii, supuși neșansei

sau dominatoare,

au impus pietrelor și lemnelor

un nume de nerostit.

Consecințele cultului idolatric

22Ba mai mult, nefiindu-le îndeajuns

că s-au înșelat cu privire la cunoașterea

lui Dumnezeu,

ci trăind în lupta cea mare a necunoașterii,

au numit astfel de rele pace.

23Aducând rituri de ucidere de copii

sau taine ascunse

sau ospețe dezlănțuite,

după datini excepționale,

24nu mai păzesc curate nici viața,

nici căsătoria;

unul sau stă la pândă ca să-l ucidă pe celălalt,

sau îl chinuie cu adulter.

25Toate sunt amestecate: sânge și crimă, furt și înșelăciune, distrugere,

necredință tulburare, sperjur,

26rumoarea celor buni,

uitarea binefacerii, coruperea sufletelor, pervertirea celor firești,

dezordinea căsătoriilor,

adulterul și nerușinarea.

27Cultul idolilor fără nume

este începutul oricărui rău,

cauza și scopul.

28Ei sau se bucură nebunește,

sau profețesc fals,

sau trăiesc nedrept,

sau jură fals repede.

29Încrezându-se în idoli fără suflet,

nu se așteaptă să fie pedepsiți

atunci când jură strâmb.

30Dar va veni asupra lor o dublă pedeapsă,

căci au gândit rău despre Dumnezeu,

dând atenție idolilor,

jurând nedrept cu înșelăciune,

disprețuind sfințenia.

31Căci nu puterea celor pe care jură,

ci pedeapsa păcătoșilor

urmărește mereu încălcarea celor nedrepți.