Ieremia 4 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

1Dacă te vei întoarce, Israél,

– oracolul Domnului –

dacă te vei întoarce la mine

și vei îndepărta idolii tăi dinaintea mea,

atunci nu vei rătăci.

2Dacă vei jura: „Viu este Domnul”

în adevăr, în judecată și în dreptate,

neamurile se vor binecuvânta în el

și se vor lăuda în el.

3Căci așa vorbește Domnul către

oamenii lui Iúda și ai Ierusalímului:

„Desțeleniți terenul,

dar nu semănați între spini!”.

4Tăiați-vă împrejur pentru Domnul,

circumcideți-vă inimile,

oameni ai lui Iúda

și locuitori ai Ierusalímului!

Ca să nu iasă mânia mea ca un foc,

să ardă și să nu fie nimeni

care să stingă

din cauza răutății faptelor voastre.

Invazia din nord

5Faceți cunoscut în Iúda,

faceți să se audă în Ierusalím și spuneți:

„Sunați din trâmbiță în țară,

strigați puternic și ziceți:

«Adunați-vă ca să mergem

în cetățile întărite!»!

6Înălțați un steag spre Sión,

refugiați-vă și nu stați!

Pentru că eu fac să vină din nord rău

și nenorocire mare.

7Leul s-a ridicat din desișul său

și distrugătorul neamurilor s-a ridicat

și a ieșit din locul lui

ca să dea țara ta devastării:

cetățile tale vor fi ruinate

și nu va mai fi niciun locuitor.

8De aceea, îmbrăcați-vă cu sac,

jeliți și gemeți,

pentru că mânia aprinsă a Domnului

nu se întoarce de la noi!

9În ziua aceea, se va pierde

inima regelui și a căpeteniilor,

preoții vor fi dezolați

și profeții se vor îngrozi”.

10Eu spuneam: „Ah, Doamne Dumnezeule,

tu ai amăgit poporul acesta

și Ierusalímul, zicând:

«Pacea este cu voi».

Dar sabia ajungea până la sufletul lor”.

11În acel timp, se va spune poporului

acestuia și Ierusalímului:

„Un vânt puternic vine

de pe colinele golașe spre pustiu,

pe drumul fiicei poporului meu,

dar nu ca să vânture și nici ca să curețe.

12Un vânt mai puternic decât acela

va veni pentru mine!

Acum, și eu voi pronunța

judecăți împotriva lor.

13Iată, se înalță ca norii,

carele lui sunt ca un vârtej,

caii lui sunt mai iuți decât vulturii.

Vai de noi, pentru că suntem devastate!

14Curăță-ți inima de răutate,

Ierusalím, ca să fii salvată!

Până când vei lăsa să zacă în tine

gândurile tale nelegiuite?

15Căci un glas este făcut cunoscut din Dan

și o veste de nenorocire,

din muntele lui Efraím.

16Amintiți neamurilor, iată, faceți

să se audă împotriva Ierusalímului:

«Străjeri vin dintr-o țară îndepărtată

și-și ridică glasul

împotriva cetăților lui Iúda»!

17Ca paznicii unui câmp

vor fi împotriva ei de jur împrejur,

pentru că te-ai revoltat împotriva mea

– oracolul Domnului.

18Calea ta și faptele tale

au făcut acestea împotriva ta.

Această răutate a ta este amară,

ți-a atins inima.

19Măruntaiele mele, măruntaiele mele!

Mă doare inima-n piept!

Freamătă inima în mine

că nu pot să tac.

Pentru că sufletul meu a auzit

sunet de trâmbiță, strigăt de luptă.

20Dezastru peste dezastru se anunță,

căci toată țara este devastată,

dintr-odată sunt devastate

corturile mele,

într-o clipă, perdelele mele.

21Până când voi vedea steagul

și voi auzi sunet de trâmbiță?

22Pentru că poporul meu este nebun,

pe mine nu m-au cunoscut,

ei sunt fii fără minte și nu pricep.

Sunt înțelepți în a face rău

și nu știu să facă bine.

23Am privit spre pământ și, iată,

era neorânduit și gol,

spre ceruri, și nu era lumina lor!

24Am privit spre munți și, iată,

se cutremurau

și toate dealurile se clătinau.

25Am privit și, iată, nu era niciun om și

toate păsările cerului își luaseră zborul!

26Am privit și, iată,

grădina a devenit pustiu

și toate cetățile sale

erau dărâmate

dinaintea Domnului,

înaintea mâniei sale aprinse!

27Căci așa vorbește Domnul:

«Toată țara va fi devastată,

dar nu o voi face de tot».

28De aceea, pământul va jeli

și cerurile de deasupra se vor întuneca

pentru că eu am vorbit, am hotărât

și nu voi avea milă

și nu mă voi întoarce de la.

29De zgomotul călăreților

și al celor care întind arcul,

toată cetatea fuge;

ei vin în desișuri și urcă pe stânci,

fiecare cetate va fi părăsită

și nu va fi niciun om

care să locuiască în ele.

30Dar tu, cea devastată, ce vei face?

Chiar dacă te vei îmbrăca

în purpură

și te vei împodobi cu podoabe de aur,

chiar dacă îți vei mări ochii cu machiaj,

în zadar te înfrumusețezi.

Amanții te vor disprețui

și vor căuta viața ta.

31Am auzit un glas ca al celei care naște,

strâmtorare ca a celei

care naște pentru întâia oară,

glasul fiicei Siónului:

ea suspină și-și întinde mâinile;

vai de mine,

pentru că mi se stinge sufletul

din cauza celor care mă ucid!”.