1Al lui Davíd. Poem.
Fericit este căruia
i s-a iertat fărădelegea,
căruia i s-a acoperit păcatul!
2Fericit este omul căruia Domnul
nu-i ia în seamă greșeala
și în duhul căruia nu este prefăcătorie!
3Câtă vreme am tăcut, mi se topeau
oasele și gemeam ziua întreagă.
4Zi și noapte apăsa peste mine mâna ta,
vlaga mi se usca în dogoarea verii. Sélah
5Eu ți-am făcut cunoscut păcatul meu,
nu ți-am ascuns fărădelegea mea.
Am zis: „Voi mărturisi Domnului
fărădelegile mele”.
Și tu ai iertat vinovăția
păcatului meu. Sélah
6De aceea te roagă orice credincios
în timpul strâmtorării.
Chiar de s-ar dezlănțui
potop de ape multe,
la el nu vor ajunge.
7Tu ești pentru mine un adăpost,
tu mă scoți din strâmtorare,
mă înconjori cu cântări de bucurie
pentru eliberare. Sélah
8Îți voi da succes
și îți voi arăta calea pe care să mergi;
te voi sfătui
și ochii mei vor fi asupra ta.
9Nu fiți asemenea calului și catârului,
lipsiți de pricepere,
ale căror fălci
le strângi cu zăbală și frâu,
altfel nu vin după tine!
10De multe dureri are parte cel nelegiuit,
dar pe cel care nădăjduiește
în Domnul,
îndurarea îl va înconjura.
11Bucurați-vă, drepților, în Domnul
și veseliți-vă!
Strigați de bucurie,
toți cei drepți cu inima!
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
