Cartea Înțelepciunii 16 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Broaștele

1De aceea, au fost pedepsiți pe drept prin aceleași, au fost chinuiți printr-o mulțime de fiare.

2În locul pedepsei,

ai făcut bine poporului tău,

în dorința arzătoare,

ai pregătit o hrană cu gust surprinzător,

prepelițele.

3Pentru ca aceia, tânjind după hrană,

prin urâciunea celor trimise asupra lor,

să-și piardă și dorința necesară, iar aceștia, devenind pentru puțin nevoiași, să aibă parte de un gust surprinzător.

4Era necesar să vină asupra acelor dominatori o lipsă inevitabilă,

dar numai acestora să li se arate cum sunt chinuiți dușmanii lor.

Lăcustele și șarpele de bronz

5Când a venit asupra lor furia teribilă a fiarelor și erau distruși de mușcătura șerpilor încolăciți, mânia ta nu a rămas până la sfârșit.

6Ei au fost tulburați

pentru puțin spre avertizare,

având un semn al salvării

spre amintirea poruncii legii tale.

7Căci cel care se întorcea se salva

nu prin ceea ce vedea,

ci prin tine, salvatorul a toate.

8Prin aceasta, i-ai convins

pe dușmanii noștri

că tu ești cel care mântuiește

de orice rău.

9Ei au murit de mușcătura lăcustelor

și a muștelor

și nu s-a găsit leac pentru viața lor,

căci erau vrednici să fie pedepsiți

de astfel de.

10Dar pe fiii tăi nu i-au învins

dinții șerpilor veninoși,

ci îndurarea ta a venit în favoarea lor

și i-a vindecat.

11Spre amintirea cuvintelor tale

erau pedepsiți și imediat salvați,

ca să nu cadă într-o uitare profundă

și să devină excluși de la binefacerile tale.

12Căci nu au fost vindecați

de vreo plantă, nici de vreun unguent,

ci de cuvântul tău, Doamne,

care vindecă toate.

13Tu ai putere asupra vieții și a morții,

tu conduci la porțile locuinței morților

și aduci înapoi.

14Omul ucide în răutatea lui,

dar nu să aducă înapoi duhul ieșit

și nici să elibereze viața luată.

Grindina și mana

15Este imposibil ca

să fugă de mâna ta.

16Nelegiuiții care nu vor să te cunoască

au fost biciuiți de puterea brațului tău, au fost persecutați

de vânturi surprinzătoare,

de grindină și de furtuni neașteptate

și au fost consumați de foc.

17Paradoxal, în apa în care se sting toate, focul avea o putere mai mare,

căci universul este apărătorul celor drepți.

18Uneori, flacăra devenea mai blândă,

ca să nu consume animalele trimise

asupra celor nelegiuiți,

ci ei, văzând, să recunoască

că ei sunt urmăriți de judecata

lui Dumnezeu.

19Alteori, ardea în mijlocul apei

peste puterea focului,

ca să distrugă generația

unui pământ nedrept.

20Din contră, ai hrănit poporul tău

cu pâinea îngerilor

și le-ai oferit pâine pregătită din cer,

care poate plăcere fără trudă

și să satisfacă orice gust.

21Substanța ta a făcut

să se vadă dulceața ta copiilor tăi,

dar, supunându-se dorinței

celui care o primea,

se schimba în ceea ce voia.

22Zăpada și gheața suportau focul,

și nu se topeau,

ca să se cunoască că focul

care ardea în grindină

și străfulgera în ploi consuma

roadele dușmanilor.

23Acesta, din contră,

pentru a-i hrăni pe cei drepți,

uita de propria forță.

24Fiindcă creația,

supunându-se ție, care ai făcut-o,

se întinde ca pedeapsă împotriva

celor nedrepți

și se domolește ca binefacere

în favoarea celor care se încred în tine.

25De aceea,

și atunci când se adaptează la toate,

slujește darului tău atothrănitor,

după voința celor care sunt în nevoie,

26pentru ca fiii tăi, pe care-i iubești, Doamne, să învețe

că nu diferitele specii de roade

îl hrănesc pe om,

ci cuvântul tău îi păstrează

pe cei care cred în tine.

27Ceea ce nu era distrus de foc

se topea la o simplă rază scurtă

a soarelui care încălzește,

28ca să fie cunoscut că trebuie

să se ajungă înaintea soarelui

pentru a-ți mulțumire

și să te întâlnească

înainte de răsăritul luminii.

29Căci speranța celui nerecunoscător

se topește precum chiciura de iarnă

și se scurge ca apa nefolositoare.