Luca 7 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Vindecarea servitorului centurionului(Mt 8,5-13; In 4,43-54)

1Când a terminat de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, a intrat în Cafárnaum.

2Un centurion avea un servitor la care ținea mult și care, fiind bolnav, trăgea să moară.

3Auzind despre Isus, a trimis la el pe unii bătrâni dintre iudei ca să-l roage să vină să-i salveze servitorul.

4Ajungând la Isus, aceștia îl implorau, zicând: „Este vrednic să-i faci aceasta,

5căci iubește neamul nostru, iar sinagoga el ne-a construit-o”.

6Isus a mers cu ei și nu era departe de casă când centurionul a trimis câțiva prieteni, spunându-i: „Doamne, nu te deranja, căci nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu!

7De aceea nu m-am considerat vrednic să vin eu însumi la tine, dar spune un cuvânt și servitorul meu va fi vindecat!

8Căci deși sunt un om supus autorității, am sub comanda mea soldați; și spun unuia «Du-te!» și se duce, iar altuia «Vino!» și vine; și servitorului meu «Fă aceasta!» și face”.

9Isus s-a mirat auzind aceasta și întorcându-se către mulțimea care-l urma, a spus: „Vă spun că nici în Israél nu am găsit așa o credință”.

10Întorcându-se acasă, cei trimiși l-au găsit pe servitor sănătos.

Învierea fiului văduvei din Náin

11Îndată după aceea s-a dus într-o cetate numită Náin. Mergeau împreună cu el discipolii și o mare mulțime.

12Când s-a apropiat de poarta cetății, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei sale, și aceasta era văduvă; și multă lume din cetate era cu ea.

13Când a văzut-o, Domnului i s-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge!”.

14Apropiindu-se, a atins sicriul, iar cei care-l duceau s-au oprit. Și a spus: „Tinere, îți zic, scoală-te!”.

15Mortul s-a ridicat și a început să vorbească, iar el l-a dat mamei sale.

16Pe toți i-a cuprins teama și-l glorificau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat printre noi” și „Dumnezeu a vizitat poporul său”.

17Vestea aceasta despre el s-a răspândit în toată Iudéea și în toată împrejurimea.

Mărturia lui Isus despre Ioan(Mt 11,2-19)

18Discipolii i-au făcut cunoscute lui Ioan toate acestea. Ioan a chemat doi dintre discipolii săi

19și i-a trimis la Domnul, spunând: „Tu ești cel care trebuie să vină sau să așteptăm pe altul?”.

20Când au ajuns la el, bărbații aceia i-au spus: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la tine, spunând: «Tu ești acela care trebuie să vină sau să așteptăm pe altul?»”.

21În ceasul acela îi vindecase pe mulți de boli, de suferințe și de duhuri rele, iar multor orbi le dăruise vederea.

22Atunci, răspunzând, le-a zis: „Mergând, spuneți-i lui Ioan ceea ce ați văzut și ați auzit: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățați și surzii aud, morții învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună

23și fericit este cel care nu se scandalizează de mine!”.

24Când au plecat trimișii lui Ioan, a început să spună către mulțimi despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustiu? O trestie legănată de vânt?

25Dar ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce sunt îmbrăcați în haine scumpe și trăiesc în desfătare sunt în regale!

26Dar ce ați ieșit să vedeți? Un profet? Da, și mai mult decât un profet.

27Acesta este cel despre care s-a scris:

«Iată, îl trimit pe îngerul meu

înaintea feței tale,

care va pregăti calea înaintea ta!».

28Căci eu vă spun: nimeni dintre cei născuți din femeie nu este mai mare decât Ioan; însă cel mai mic în împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el.

29Tot poporul care-l asculta și vameșii l-au recunoscut pe Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan.

30Dar fariseii și învățații Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu cu privire la ei, căci nu s-au lăsat botezați de el.

31Așadar, cu cine îi voi compara pe oamenii acestei generații? Cu cine se aseamănă?

32Ei sunt asemenea copiilor care stau în piață și strigă unii către alții:

«V-am cântat din fluier, și n-ați dansat,

v-am cântat de jale, și n-ați plâns».

33Căci a venit Ioan Botezătorul, care nu mănâncă pâine și nu bea vin, iar voi spuneți: «Are diavol».

34A venit Fiul Omului, care mănâncă și bea, iar voi spuneți: «Iată un mâncăcios și un băutor, prieten cu vameșii și păcătoșii!».

35Dar Înțelepciunea a fost recunoscută de către toți fiii ei”.

Iertarea femeii păcătoase

36Unul dintre farisei l-a invitat să mănânce la el. Intrând în casa fariseului, s-a așezat la masă.

37Și iată, era în cetate o femeie păcătoasă! Aflând că el era în casa fariseului, a adus din alabastru cu miresme.

38Plângând, stătea în spate, la picioarele lui. A început să-i ude picioarele cu lacrimi, le ștergea cu părul capului ei, îi săruta picioarele și le ungea cu miresme.

39Văzând, fariseul care îl chemase își spunea în sine: „Dacă acesta ar fi fost profet, ar fi știut cine și ce fel de femeie este aceasta care îl atinge, căci este o păcătoasă”.

40Răspunzând, Isus i-a zis: „Símon, am să-ți spun ceva”. Iar el a zis: „Spune, Învățătorule!”.

41„Un creditor avea doi debitori. Unul îi datora cinci sute de dinári, iar celălalt cincizeci.

42Neavând ei cum să dea înapoi, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?”.

43Răspunzând, Símon i-a zis: „Cred că cel căruia i s-a iertat mai mult”. El i-a zis: „Ai judecat corect”.

44Atunci, întorcându-se către femeie, i-a spus lui Símon: „Vezi femeia aceasta? Am intrat în casa ta și tu nu mi-ai turnat apă pe picioare; ea, însă, mi-a udat picioarele cu lacrimi și mi le-a șters cu părul ei.

45Sărut nu mi-ai dat; ea, însă, de când a intrat, nu a încetat să-mi sărute picioarele.

46Tu nu mi-ai uns capul cu untdelemn, ea însă mi-a uns picioarele cu miresme.

47De aceea îți spun: i s-au iertat păcatele ei cele multe, pentru că a iubit mult; însă cui i se iartă puțin, iubește puțin”.

48Apoi a spus către ea: „Păcatele ți-au fost iertate”.

49Cei care erau cu el la masă au început să spună în sine: „Cine este acesta care iartă și păcatele?”.

50Însă el a zis femeii: „Credința ta te-a mântuit; mergi în pace!”.