2 Regi 4 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020(VBRC2020)

MINUNI ALE LUI ELIZÉUUntdelemnul văduvei

1O femeie dintre soțiile fiilor profeților a strigat către Elizéu: „Slujitorul tău, soțul meu, a murit și tu știi că slujitorul tău era temător de Dumnezeu. Cel care l-a împrumutat a venit să-mi ia amândoi copiii ca să-i facă sclavii lui”.

2Elizéu i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai în casă!”. Ea i-a răspuns: „Slujitoarea ta nu are nimic în casă în afară de un urcior cu untdelemn”.

3El i-a zis: „Du-te și cere pentru tine vase din afară, de la vecinii tăi: vase goale, dar nu puține!

4Mergi, închide ușa după tine și după fiii tăi! Varsă din untdelemn în toate aceste vase, iar pe cele pline pune-le deoparte!”.

5Ea a plecat de la el. A închis ușa după ea și după fiii ei. Ei îi apropiau vasele, iar ea vărsa din untdelemn în ele.

6Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas!”. Dar el i-a răspuns: „Nu mai sunt vase”. Și untdelemnul a încetat să mai curgă.

7Ea a mers și i-a spus omului lui Dumnezeu. Iar el i-a zis: „Mergi, vinde din untdelemn și plătește datoria ta și a fiilor tăi! Iar din ce rămâne, veți trăi”.

Elizéu îl învie pe fiul unei femei din Șúnem

8Într-o zi, Elizéu trecea prin Șúnem. Acolo era o femeie de vază. Ea a insistat ca el să mănânce. Ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea.

9Ea i-a zis soțului ei: „Iată, știu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu!

10Să facem o cameră mică sus, pe terasă, și să punem acolo pentru el un pat, o masă, un scaun și un sfeșnic ca să stea acolo când va veni la noi!

11Într-o zi a venit, s-a dus în camera de sus și s-a culcat acolo.

12I-a zis lui Gheházi, slujitorul său: „Cheam-o pe această din Șúnem!”. El a chemat-o și ea a venit înaintea lui.

13[Elizéu] i-a zis lui: „Spune-i: «Iată, pentru noi tu ai arătat toată această grijă! Ce putem face pentru tine? Ai vreun lucru regelui sau comandantului armatei?»”. Ea a răspuns: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu”.

14El i-a zis: „Ce să fac pentru ea?”. Gheházi a răspuns: „Ea n-are niciun fiu, iar soțul ei este bătrân!”.

15El a zis: „Cheam-o!”. Gheházi a chemat-o și ea a stat la ușă.

16[Elizéu] i-a zis: „La anul, pe vremea aceasta, vei ține în brațe un fiu”. Dar ea a zis: „Nu, domnul meu, om al lui Dumnezeu, nu o amăgi pe slujitoarea ta!”.

17Femeia a zămislit și a născut un fiu anul următor, chiar pe vremea aceea, după cum îi spusese Elizéu.

18Copilul a crescut. Într-o zi s-a dus la tatăl său cu secerătorii.

19I-a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!”. Tatăl i-a zis slujitorului său: „Du-l la mama lui!”.

20[Slujitorul] l-a luat și l-a dus la mama lui. Copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază, apoi a murit.

21Ea a urcat și l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis ușa după el și a ieșit.

22L-a chemat pe soțul ei și i-a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriță! Vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu. Apoi mă voi întoarce”.

23El i-a zis: „Pentru ce vrei să mergi astăzi la el? Nu este nici lună nouă, nici sabát!”. Ea i-a răspuns: „Fii pe pace!”.

24A pus șaua pe măgăriță și i-a zis slujitorului ei: „Mână și mergi! Nu te opri din călărit până când îți voi spune!”.

25Ea a plecat și a mers la omul lui Dumnezeu, la muntele Carmél. Când omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe, i-a zis lui Gheházi, slujitorul său: „Iată-o pe femeia aceea din Șúnem!

26Acum, aleargă în fața ei și spune-i: «Ești bine? Soțul tău este bine? Copilul este bine?»”. Ea a răspuns: „Bine”.

27A ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte și i-a cuprins picioarele. Gheházi s-a apropiat ca s-o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, căci sufletul ei este amărât, iar Domnul mi-a ascuns și nu mi-a făcut cunoscut”.

28Atunci ea a zis: „Am cerut eu oare un fiu de la domnul meu? N-am zis eu: «Nu mă amăgi!»?”.

29[Elizéu] i-a zis lui Gheházi: „Încinge-ți coapsele, ia toiagul meu în mâna ta și pleacă! Dacă vei întâlni pe cineva, nu-l saluta și, dacă te salută cineva, nu-i răspunde! Să pui toiagul meu pe fața copilului!”.

30Mama copilului i-a zis: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău: nu te voi lăsa!”. El s-a ridicat și a mers după ea.

31Gheházi a mers înaintea lor, a pus toiagul pe fața copilului, dar n-a fost nici glas, nici semn de simțire. Apoi s-a întors în fața lui Elizéu, i-a povestit și i-a zis: „Copilul nu s-a trezit”.

32Elizéu a intrat în casă și, iată, copilul era mort, culcat pe patul său.

33A intrat, a închis ușa după ei amândoi și s-a rugat Domnului.

34A urcat și s-a întins peste copil; și-a pus gura pe gura lui, ochii pe ochii lui, mâinile pe mâinile lui și s-a plecat peste el, iar trupul copilului s-a încălzit.

35Apoi s-a întors, a mers în casă încoace și încolo. A urcat și s-a întins peste copil, iar acesta a strănutat de șapte ori. Apoi copilul și-a deschis ochii.

36L-a chemat pe Gheházi și i-a zis: „Cheam-o pe acea femeie din Șúnem!”. El a a chemat-o, iar ea a venit la el. i-a zis: „Ia-ți fiul!”.

37Atunci, ea a venit, a căzut la picioarele lui și s-a prosternat până la pământ înaintea lui. Apoi și-a luat fiul și a ieșit.

Oala cu venin

38Elizéu s-a întors la Ghilgál. În țară era foamete, iar fiii profeților stăteau înaintea lui. Atunci i-a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare și fierbe mâncare pentru fiii profeților!”.

39Unul a ieșit pe câmp să culeagă verdețuri; a găsit o viță sălbatică și a cules din ea tărtăcuțe sălbatice până și-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în oala cu ciorbă, căci nu le cunoștea.

40Apoi le-au dat oamenilor să mănânce. Când ei mâncau din mâncare, au început să strige, zicând: „Moartea este în oală, om al lui Dumenzeu!”. Și nu au mai putut să mănânce.

41[Elizéu] a zis: „Luați făină și puneți în oală!”. Apoi a zis: „Dă oamenilor să mănânce!”. Și nu mai era nimic rău în oală.

Înmulțirea pâinilor

42A venit un om din Báal-Șalișá. A adus pâine la omul lui Dumnezeu, pâine din primele roade, douăzeci de pâini de orz și spice în sacul său. a zis: „Dă oamenilor să mănânce!”.

43Slujitorul său a răspuns: „Cum pot să dau aceasta la o sută de oameni?”. Dar a zis: „Dă oamenilor să mănânce! Căci așa spune Domnul: «Vor mânca și va mai rămâne»”.

44Atunci le-a pus în fața lor; ei au mâncat și a mai rămas, după cuvântul Domnului.

Blog
About Us
Message
Site Map

Who We AreWhat We EelieveWhat We Do

Terms of UsePrivacy Notice

2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.

Home
Gospel
Question
Blog
Help