Apocalipsul 14 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Mielul, pe muntele Sión

1Apoi am privit și, iată, Mielul stătea pe muntele Sión și împreună cu el o sută patruzeci și patru de mii care aveau numele lui și numele Tatălui său înscris pe frunțile lor!

2Și am auzit un glas din cer ca un vuiet de ape multe, ca un glas de tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit era ca celor care cântă cu harpele lor.

3Ei cântă un cântec nou înaintea tronului, înaintea celor patru ființe și înaintea bătrânilor și nimeni nu a putut să învețe cântecul, în afară de cei o sută patruzeci și patru de mii, cei care au fost răscumpărați de pe pământ.

4Aceștia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. Aceștia îl urmează pe Miel oriunde ar merge. Aceștia au fost răscumpărați dintre oameni ca prim rod pentru Dumnezeu și pentru Miel.

5Nu s-a găsit în gura lor minciună; ei sunt fără prihană.

Vestirea judecății

6Și am văzut un alt înger zburând în partea cea mai înaltă a cerului. El avea o evanghelie veșnică pentru a o vesti tuturor locuitorilor de pe pământ: fiecărui neam și trib, limbi și popor.

7El striga cu glas puternic: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-i preamărire, căci a venit ceasul judecății lui! Adorați-l pe Cel care a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor!”.

8Și un alt înger, al doilea, l-a urmat, spunând: „A căzut, a căzut Babilónul, cea mare, cea care a îmbătat toate neamurile cu vinul furiei desfrânării ei”.

9Apoi a urmat un alt înger, al treilea, spunând cu glas puternic: „Dacă cineva se prosternă înaintea Fiarei și a chipului ei și primește indiciul ei pe frunte sau pe mână,

10va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în potirul mâniei lui, și va fi chinuit în foc și pucioasă înaintea îngerilor celor sfinți și înaintea Mielului.

11Iar fumul chinului lor se ridică în vecii vecilor. Cei care se prosternă înaintea Fiarei și a chipului ei și cei care au primit indiciul numelui ei nu au tihnă nici ziua, nici noaptea”.

12În aceasta este statornicia sfinților, a celor care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.

13Atunci, am auzit un glas din cer, spunând: „Scrie! Fericiți cei morți, cei care de acum mor în Domnul! Da, fericiți – spune Duhul –, căci se vor odihni de truda lor, căci faptele lor îi urmează”.

Secerișul și culesul viei

14Apoi am privit și, iată, un nor alb, iar pe nor ședea unul asemenea Fiului Omului, având pe capul său o coroană de aur, iar în mână, o seceră ascuțită!

15Din templu a ieșit un alt înger, strigând cu glas puternic către cel care stătea pe nor: „Arcuncă-ți secera și seceră, căci a venit ceasul secerișului, iar secerișul pământului este copt!”.

16Cel care stătea pe nor și-a aruncat secera pe pământ și pământul a fost secerat.

17Și a mai ieșit alt înger din templul care este în ceruri, având și el o seceră ascuțită.

18Iar un alt înger, cel care are autoritate asupra focului, a ieșit din altar și a strigat cu glas puternic către cel care are secera cea ascuțită, spunând: „Aruncă-ți secera ascuțită și adună ciorchinii viei pământului, căci strugurii ei s-au copt!”.

19Atunci îngerul și-a aruncat secera pe pământ, a cules via pământului și a turnat totul în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.

20Strugurii au fost striviți în teasc, în afara cetății, și a ieșit sânge din teasc până la zăbalele cailor pe o întindere de o mie șase sute de stádii

.