Exodul 16 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Mana și prepelițele

1Au plecat din Elím și toată adunarea fiilor lui Israél a ajuns în pustiul Sin, care este între Elím și Sinài, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua de la ieșirea lor din țara Egiptului.

2Toată adunarea fiilor lui Israél a murmurat împotriva lui Moise și a lui Aaròn în pustiu.

3Fiii lui Israél le-au zis: „De-am fi murit de mâna Domnului în țara Egiptului când ședeam lângă oalele cu carne, când mâncam pâine pe săturate! Dar voi ne-ați scos în pustiul acesta ca să moară de foame toată această adunare”.

4Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, eu voi face să plouă pentru voi pâine din ceruri! Poporul să iasă și să adune în fiecare zi porția pentru o zi; ca să-l pun la încercare, dacă umblă sau nu după legea mea!

5În ziua a șasea, când vor pregăti ce au adunat, va fi de două ori mai mult decât ce vor aduna pentru fiecare zi”.

6Moise și Aaròn au zis către toți fiii lui Israél: „În seara aceasta veți cunoaște că Domnul v-a scos din țara Egiptului.

7Dimineață veți vedea gloria Domnului, pentru că a auzit murmurările voastre împotriva Domnului. Iar noi ce suntem că murmurați împotriva noastră?”.

8Moise a mai zis: „Domnul vă va da în seara carne să mâncați și dimineață pâine să vă săturați, pentru că Domnul a auzit murmurările voastre cu care murmurați împotriva lui; căci ce suntem noi? Murmurările voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva Domnului”.

9Moise i-a zis lui Aaròn: „Spune întregii adunări a fiilor lui Israél: «Apropiați-vă înaintea Domnului, căci a auzit murmurările voastre!»”.

10Pe când vorbea Aaròn întregii adunări a fiilor lui Israél, și-au întors spre pustiu și, iată, gloria Domnului s-a arătat în nor!

11Domnul i-a vorbit lui Moise, spunând:

12„Am auzit murmurările fiilor lui Israél. Spune-le: «Veți mânca diseară carne și dimineață vă veți sătura cu pâine; veți cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru»”.

13Seara au urcat prepelițe și au acoperit tabăra, iar dimineață era un strat de rouă în jurul taberei.

14Stratul de rouă s-a ridicat și, iată, pe suprafața pustiului era ceva mărunt, ca o crustă, ceva mărunt ca bruma pe pământ.

15Fiii lui Israél au văzut și au zis unul către altul: „Ce este aceasta?”, căci nu știau ce era. Moise le-a zis: „Aceasta este pâinea pe care v-o dă Domnul ca s-o mâncați.

16Acesta este cuvântul pe care l-a poruncit Domnul: «Fiecare din voi să adune cât îi trebuie să mănânce, un ómer pentru fiecare, după numărul persoanelor; fiecare să ia pentru cei din cortul lui!»”.

17Fiii lui Israél au făcut așa și au adunat unul mai mult, altul mai puțin.

18Și măsurau cu ómerul; cel care adunase mai mult nu avea nimic de prisos, iar cel care adunase mai puțin nu ducea lipsă. Fiecare aduna cât îi trebuia să mănânce.

19Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până dimineață!”.

20Dar n-au ascultat de Moise și unii au lăsat din ea până dimineață; însă a făcut viermi și s-a stricat. Moise s-a mâniat pe ei.

21Adunau în fiecare dimineață, fiecare după cât îi trebuia pentru hrană; când soarele începea să dogorească, se topea.

22În ziua a șasea au adunat de două ori mai multă hrană, câte doi ómeri de fiecare. Toți capii adunării au venit și i-au făcut cunoscut lui Moise.

23El le-a zis: „Iată ce a zis Domnul: «Mâine este zi de odihnă, un sabát sfânt pentru Domnul; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și strângeți tot ceea ce rămâne ca să fie păstrat până dimineață!»”.

24Au păstrat-o până dimineață, după cum poruncise Moise; nu s-a stricat, nici nu au fost viermi în ea.

25Moise a zis: „Mâncați-o astăzi pentru că astăzi este sabátul Domnului; astăzi nu o veți găsi pe câmp.

26Șase zile s-o adunați, dar ziua a șaptea este sabát și nu va fi”.

27În ziua a șaptea, din popor au ieșit să adune și n-au găsit.

28Domnul i-a zis lui Moise: „Până când veți refuza să păziți poruncile și legile mele?

29Vedeți că Domnul v-a dat sabátul; de aceea el vă dă în ziua a șasea pâine pentru două zile! Fiecare să rămână la locul lui și nimeni să nu iasă de la locul lui în ziua a șaptea!”.

30Poporul s-a odihnit în ziua a șaptea.

31Casa lui Israél i-a pus numele „mană”. Era ca sămânța de coriandru, albă, și gustul ei era ca de turtă cu miere.

32Moise a zis: „Acesta este cuvântul pe care l-a poruncit Domnul: «Umpleți un ómer din ea ca să fie păstrat pentru generațiile voastre, ca să vadă pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncați în pustiu când v-am scos din țara Egiptului!»”.

33Moise i-a zis lui Aaròn: „Ia un vas, pune în el un ómer plin cu mană și așază-l înaintea Domnului ca să se păstreze pentru generațiile voastre!”.

34După cum îi poruncise Domnul lui Moise, Aaròn a pus-o înaintea mărturiei spre păstrare.

35Fiii lui Israél au mâncat mană patruzeci de ani, până au intrat în țara locuită; au mâncat mană până când au ajuns la marginea țării Canaán.

36Ómerul este a zecea parte dintr-o éfă.