1De mi te-ar fi dat cineva ca un frate care a supt la sânul mamei mele!
Te-aș găsi afară, te-aș săruta și nimeni nu m-ar disprețui.
2Te-aș conduce și te-aș face să intri
în casa mamei mele;
ea m-ar învăța să te fac să bei vin parfumat
și suc de rodii.
3Stânga lui este sub capul meu
și dreapta lui mă îmbrățișează.
4Vă conjur, fiice ale Ierusalímului:
de ce deșteptați, de ce treziți iubirea
înainte să-i placă ei?
VII. EPILOGIubirea adevărată5Cine este aceasta care urcă din pustiu
sprijinită de iubitul ei?
Te-am făcut să te trezești sub măr,
acolo te-a conceput mama ta,
acolo te-a conceput și te-a născut.
6Pune-mă ca o pecete pe inima ta,
ca o pecete pe brațul tău!
Căci tare ca moartea este iubirea
și gelozia, teribilă ca locuința
morților.
Văpaia ei este ca văpaia focului
și ca flăcările Domnului.
7Apele mari nu pot să stingă iubirea
nici râurile s-o spele.
Dacă un om și-ar da toată averea
casei sale pentru iubire,
ar fi disprețuit.
VIII. APENDICE8Aveam o soră mică,
ce nu avea încă sâni.
Ce să facem cu sora noastră
în ziua în care se va vorbi de ea?
9Dacă ea este un zid, vom construi
peste ea un turnuleț de argint;
dacă este o ușă, o vom închide
cu o scândură de cedru.
10Eu sunt un zid și sânii mei sunt
niște turnuri,
iar acum sunt în ochii lui
ca una care a găsit pacea.
11Solomón avea o vie la Báal-Hamón.
A dat via unor paznici ca,
atunci când ea va rodi,
să aducă fiecare o mie de arginți.
12Via mea, care este a mea,
este înaintea mea.
Cei o mie să fie ai tăi, Solomón,
și două sute, pentru cei care păzesc rodul ei!
13Tu, cea care locuiești în grădini,
tovarășii ascultă glasul tău:
fă-mă să-l aud!
14Aleargă, iubite al meu!
Fii asemenea unei căprioare
sau unui pui de cerb
pe munții balsamurilor!”.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
