Proverbe 29 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Buna guvernare și reguli de educație

1Omul

care își înțepenește grumazul la mustrări

va fi zdrobit pe neașteptate

și nu va fi vindecare.

2Când se înmulțesc cei drepți,

poporul se bucură,

dar când conduce un vinovat, poporul geme.

3Omul care iubește înțelepciunea

îi face bucurie tatălui său,

dar cel care este prieten al prostituatelor

își distruge averea.

4Regele, prin judecată, consolidează țara, dar perceptorul o aduce la lipsă.

5Omul care-l lingușește pe prietenul său îi întinde capcană sub picioare.

6În vinovăția omului rău este o cursă; dar cel drept strigă de bucurie și se veselește.

7Cel drept cunoaște cauza celor săraci,

dar cel vinovat nu pricepe cunoașterea.

8Oamenii batjocoritori aruncă în aer cetatea, dar cei înțelepți fac să se îndepărteze mânia.

9Când omul înțelept se judecă cu omul nebun, fie că se agită, fie că râde, nu are liniște.

10Oamenii de sânge îl urăsc pe cel integru, dar cei drepți caută la viața lui.

11Cel nesimțit face să iasă tot duhul său, dar cel înțelept îl menține până la sfârșit.

12Când cel care conduce

dă atenție cuvintelor mincinoase,

toți slujitorii lui devin niște vinovați.

13Cel necăjit și asupritorul se întâlnesc,

dar Domnul dă lumină ochilor amândurora.

14Regele care-i judecă în adevăr pe cei săraci își stabilește tronul pentru totdeauna.

15Nuiaua și mustrarea dau înțelepciune, dar fiul lăsat liber își face de rușine mama.

16Când se înmulțesc cei vinovați,

se înmulțește vinovăția,

iar cei drepți vor vedea căderea lor.

17Mustră-ți fiul și te va face liniștit

și va da satisfacții sufletului tău!

18Când nu este viziune,

poporul ajunge la dezordine,

dar cel care păzește legea este fericit.

19Nu prin cuvinte se corectează sclavul,

căci el pricepe, dar nu răspunde.

20Dacă vezi un om grăbit la vorbă,

este mai multă speranță la un nesimțit

decât la el.

21Cine-și răsfață din tinerețe slujitorul,

la urmă va deveni nerecunoscător.

22Un om mânios stârnește discordie

și cel stăpânit de furie își înmulțește vinovăția.

23Mândria omului îl înjosește,

dar înjosirea duhului aduce glorie.

24Cel care împarte cu un hoț

își urăște sufletul,

aude blestemul, dar nu-l face cunoscut.

25Frica de oameni aduce capcană,

dar încrederea în Domnul protejează.

26Mulți caută la fața celui care conduce,

dar de la Domnul este judecata omului.

27Este abominábil pentru cei drepți

omul nelegiuirii

și este abominábil pentru cel vinovat

cel care este drept pe cale.