Habacuc 1 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

I. DIALOGUL DINTRE PROFET ȘI DUMNEZEUPrima lamentațiune a profetului: ruinarea justiției

1Profeția pe care a văzut-o Habacúc, profetul.

2Până când voi striga către tine,

și tu nu vei asculta?

Până când voi striga la tine

„Violență!”,

și tu nu mântuiești?

3De ce mă faci să văd nelegiuire,

și tu privești?

Devastare și violență

sunt înaintea mea,

ceartă și neînțelegere se ridică.

4De aceea legea este fără putere

și judecata nu ajunge la împlinire.

Căci cel fărădelege

îl încorsetează pe cel drept

și judecata iese strâmbă.

Primul oracol. Caldéii, flagelul lui Dumnezeu

5Uitați-vă între neamuri

și priviți și mirați-vă!

Voi face o lucrare în ochii voștri,

că nu veți crede

chiar dacă s-ar povesti!

6Iată, eu fac să se ridice caldéii,

un neam amarnic și iute,

care străbate lățimea pământului

ca să ia în stăpânire locurile

care nu sunt ale lor!

7Înfricoșător și înspăimântător este el,

de la el vine judecata lui

și iese faima sa.

8Mai iuți decât leoparzii sunt caii lui,

mai sprinteni decât lupii seara.

Călăreții lui năvălesc;

călăreții lui vin de departe,

zboară ca un vultur

care se repede să devoreze.

9Toți vin pentru violență;

toate fețele lor sunt îndreptate înainte

și-i adună pe captivi ca pe nisip.

10El îi disprețuiește pe regi

și cei care conduc sunt luați în râs.

El râde de toate fortărețele

și adună praf ca să le captureze.

11Atunci se duce vântul și trece.

Vinovat este cel care face

din propria forță dumnezeul său.

A doua lamentație a profetului. Birurile asupritorului

12Oare nu ești, Doamne, dintotdeauna Dumnezeul meu,

Cel Sfânt care nu moare?

Doamne, tu l-ai pus pentru dreptate,

ai întemeiat o stâncă

pentru răzbunare.

13Ochii sunt prea puri

ca să vadă răul

și nu pot să privească la chin.

Pentru ce te uiți la trădători

și taci când cel fărădelege

îl înghite pe unul mai drept decât el?

14Tu-i faci omului ca peștilor mării,

ca târâtoarelor care nu au stăpân

peste ele.

15El îi scoate pe toți cu undița,

îi trage în plasa sa și îi adună

în năvodul său.

De aceea se bucură

și se înveselește.

16De aceea aduce jertfă plasei lui

și arde tămâie

în fața năvodului său.

Căci, prin ele, partea lui devine grasă,

hrana lui, abundentă.

17Oare pentru aceasta va goli plasa lui

și nu-i va fi milă să ucidă neamuri

încontinuu?