Geneza 42 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Iosíf și frații lui

1Când a văzut Iacób că este grâu în Egipt, Iacób le-a zis fiilor săi: „Pentru ce vă uitați unii la alții?”.

2Apoi a zis: „Iată, am auzit că este grâu în Egipt; coborâți acolo și cumpărați de acolo grâu, pentru ca să trăim și să nu murim!”.

3Și au coborât frații lui Iosíf, zece din ei, ca să cumpere grâu din Egipt.

4Dar pe Beniamín, fratele lui Iosíf, Iacób nu l-a trimis cu frații lui, căci zicea: „nu cumva să i se întâmple vreo nenorocire”.

5Fiii lui Israél au venit ca să cumpere grâu așa cum veneau și, căci era foamete în țara Canaán.

Prima întâlnire dintre Iosíf și frații lui

6Iosíf guverna peste țară și el era cel care vindea grâu pentru tot poporul țării. Au venit frații lui Iosíf și i s-au prosternat cu fața la pământ.

7Cum i-a văzut pe frații lui, Iosíf i-a recunoscut. Dar el nu li s-a făcut cunoscut și le-a vorbit cu asprime. El le-a zis: „De unde veniți?”. Ei au răspuns: „Din țara Canaán, ca să cumpărăm de mâncare”.

8Iosíf i-a recunoscut pe frații săi, dar ei nu l-au recunoscut.

9Iosíf și-a adus aminte de visele pe care le visase cu privire la ei și le-a zis: „Voi sunteți spioni și ați venit să vedeți locurile slabe ale țării”.

10Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu; servitorii tăi au venit să cumpere hrană.

11Noi toți suntem fiii unui singur om; suntem oameni cinstiți; servitorii tăi nu sunt spioni”.

12El le-a zis: „Ba nu! Ați venit să vedeți locurile slabe ale țării”.

13Ei au zis: „Servitorii tăi sunt doisprezece. Noi suntem frați, fii ai unui singur om din țara Canaán; și, iată, cel mai mic este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este”.

14Iosíf le-a zis: „E întocmai cum v-am zis eu când am spus: «Sunteți spioni».

15În aceasta veți fi puși la încercare. Pe viața lui Faraón că nu veți ieși de aici până nu va veni aici fratele vostru cel mai mic!

16Trimiteți pe unul dintre voi să-l aducă pe fratele vostru, iar voi rămâneți prizonieri! Astfel, cuvintele voastre vor fi puse la încercare pentru a ști dacă adevărul este cu voi. Dacă nu, pe viața lui Faraón, voi sunteți spioni”.

17Și i-a pus pe toți sub pază timp de trei zile,

18iar a treia zi Iosíf le-a spus: „Faceți aceasta și veți trăi, căci și eu mă tem de Dumnezeu!

19Dacă sunteți oameni cinstiți, un frate de-ai voștri să rămână prizonier în închisoarea în care voi ați fost, iar voi plecați și duceți grâu pentru familiile voastre înfometate!

20Aduceți-mi-l pe fratele vostru cel mai mic! Astfel, vorbele voastre vor fi credibile și nu veți muri”. Ei au făcut așa.

21Își spuneau unul către altul: „Într-adevăr, noi suntem vinovați față de fratele nostru Iosíf, pentru că am văzut strâmtorarea sufletului său când se ruga de noi și nu l-am ascultat. De aceea a venit peste noi strâmtorarea aceasta”.

22Rubén le-a răspuns: „Oare nu v-am spus să nu săvârșiți păcat împotriva copilului? Dar voi nu m-ați ascultat. Acum, iată, sângele lui caută la noi!”.

23Ei nu știau că Iosíf aude, deoarece era un interpret între ei.

24Iosíf s-a dus de lângă ei și a plâns. Apoi s-a întors la ei și le-a vorbit; l-a luat dintre ei pe Simeón și l-a legat în fața ochilor lor.

Întoarcerea fiilor lui Iacób în Canaán

25Iosíf a poruncit să li se umple sacii cu grâu, să pună înapoi arginții fiecăruia în sacul său și să li se dea provizii pentru drum. Și așa li s-a făcut.

26Ei și-au încărcat grâul pe măgari și au plecat de acolo.

27Unul din ei și-a deschis sacul ca să dea nutreț măgarului la un loc de popas. A văzut arginții săi la gura sacului

28și el a zis fraților săi: „Mi s-a înapoiat argintul: iată, sunt în sacul meu!”. Atunci le-a sărit inima din loc și au zis unul altuia tremurând: „Ce înseamnă oare lucrul acesta pe care ni l-a făcut Dumnezeu?”.

29S-au întors la tatăl lor, Iacób, în țara Canaán și i-au făcut cunoscut tot ce li se întâmplase, zicând:

30„Omul care este domnul țării ne-a vorbit aspru și ne-a luat drept spioni ai țării.

31Noi i-am spus: «Noi suntem cinstiți, nu suntem spioni.

32Noi suntem doisprezece frați, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este și cel mai tânăr este acum cu tatăl nostru în țara Canaán».

33Omul care este domnul țării ne-a zis: «Iată cum voi ști că sunteți cinstiți! Lăsați să stea la mine pe unul dintre frații voștri, luați pentru casele voastre înfometate și plecați!

34Aduceți-mi-l pe fratele vostru cel mic! Voi ști astfel că nu sunteți spioni, ci oameni cinstiți; vi-l voi da înapoi pe fratele vostru și veți putea să cutreierați prin țară»”.

35Când și-au golit sacii, iată că în sacul fiecăruia era punga cu arginți a fiecăruia. Văzând pungile cu argintul lor, s-au temut și ei, și tatăl lor.

36Tatăl lor, Iacób, le-a zis: „M-ați lăsat fără copii: Iosíf nu mai este, Simeón nu mai este și vreți să-l luați și pe Beniamín. Asupra mea sunt toate”.

37Rubén i-a spus tatălui său, zicând: „Să-i omori pe cei doi fii ai mei dacă nu ți-l aduc înapoi; dă-l în mâna mea și eu ți-l voi aduce înapoi!”.

38El a zis: „Fiul meu nu va coborî împreună cu voi; căci fratele lui a murit și el a rămas singur; dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceți, o să-mi coborâți căruntețea, cu îndurerare, în locuința morților”.