1Maestrului de cor. Psalm. Al lui Davíd.
2Doamne, în tine am căutat refugiu,
să nu fiu făcut nicicând de rușine;
mântuiește-mă în dreptatea ta!
3Pleacă-ți urechea spre mine,
grăbește-te să mă eliberezi!
Fii pentru mine o stâncă
de scăpare, o cetate întărită,
ca să mă mântuiești!
4Tu ești stânca mea, cetatea mea,
pentru numele tău,
condu-mă și călăuzește-mă!
5Fă-mă să ies din lațul pe care mi l-au întins,
căci tu ești tăria mea!
6În mâinile tale îmi încredințez duhul,
tu mă vei mântui, Doamne,
Dumnezeule adevărat.
7Tu urăști pe cei care păzesc
deșertăciunile idolilor,
eu însă îmi pun încrederea
[numai] în Domnul.
8Mă voi bucura și mă voi veseli
de îndurarea ta,
căci ai privit la umilința mea,
tu cunoști frământările
sufletului meu.
9Nu m-ai lăsat în mâna dușmanului
și ai pus în loc sigur picioarele mele.
10Îndură-te de mine, Doamne,
căci sunt în strâmtorare;
mi s-au uscat de mâhnire ochii,
sufletul și trupul.
11Căci se sfârșește în durere viața mea
și anii mei în suspine;
sărăcia mi-a sleit puterile
și oasele mele s-au uscat.
12Am ajuns de ocara tututor
asupritorilor mei:
spaimă mare pentru vecinii
și cunoscuții mei;
cei care mă văd pe drum mă ocolesc.
13Sunt dat uitării ca un mort,
ca unul fără inimă,
am ajuns ca o oală spartă.
14Când aud învinuirile multora,
groaza mă înconjoară;
când împreună se înțeleg între ei
împotriva mea,
uneltesc să-mi ia sufletul.
15Dar eu mă încred în tine, Doamne,
și spun: „Tu ești Dumnezeul meu,
16soarta mea este în mâinile tale!”.
Scapă-mă din mâna dușmanilor mei și de cei care mă urmăresc!
17Fă să strălucească fața ta
peste slujitorul tău,
mântuiește-mă în îndurarea ta!
18Doamne, să nu fiu făcut de rușine,
pentru că am strigat spre tine;
cei răi să fie făcuți de rușine
și muți
în locuința morților!
19Fă să tacă buzele mincinoase,
care vorbesc cu aroganță
împotriva celui drept
cu trufie și dispreț!
20Cât de mare este bunătatea ta, Doamne,
pe care ai pregătit-o
pentru cei care se tem de tine
și cu care îi copleșești
pe cei care caută refugiu în tine
înaintea fiilor oamenilor!
21Tu îi ascunzi sub protecția feței tale
de uneltirile oamenilor,
îi adăpostești în cortul tău,
departe de limbile care îi clevetesc.
22Binecuvântat să fie Domnul,
căci îndurarea lui a făcut
pentru mine lucruri minunate,
într-o cetate întărită!
23În neliniștea mea, ziceam:
„Sunt izgonit dinaintea ochilor tăi”,
dar tu ai ascultat glasul rugăciunii
mele când am strigat către tine.
24Iubiți-l, așadar, pe Domnul,
voi, toți cei credincioși ai lui!
Domnul păzește pe cei fideli
și pedepsește cu vârf și îndesat
pe cei trufași!
25Fiți tari, să se întărească inimile voastre,
voi, toți cei care nădăjduiți în Domnul!
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
