Geneza 2 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

1Astfel s-au împlinit cerurile și pământul și toată oștirea lor.

2Și a împlinit Dumnezeu în ziua a șaptea lucrarea pe care o făcuse. Și s-a odihnit în ziua a șaptea de la toată lucrarea pe care o făcuse.

3Și Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ea s-a odihnit de la toată lucrarea pe care a creat-o atunci când a făcut-o.

4Acestea sunt originile cerului și ale pământului, atunci când au fost create.

A doua relatare a creației

Când Domnul Dumnezeu a făcut pământul și cerul,

5nu era pe pământ nicio plantă a câmpului și nu răsărise iarbă pe câmpie, pentru că Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ și nu era încă niciun om care să lucreze pământul.

6Un izvor ieșea din pământ și uda toată fața pământului.

7Domnul Dumnezeu l-a plăsmuit pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață și omul a devenit ființă vie.

8Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Éden, spre răsărit, și l-a pus acolo pe omul pe care îl plăsmuise.

9Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni de mâncat, pomul vieții în mijlocul grădinii și pomul cunoașterii binelui și răului.

10Un râu ieșea din Éden ca să ude grădina și de acolo se împărțea în patru brațe.

11Numele celui dintâi este Pișón; el înconjoară toată țara Haviláh, unde aur.

12Aurul din țara aceea este bun; acolo bdeliu și piatră de onix.

13Și numele celui de-al doilea râu este Ghihón; el înconjoară toată țara Cuș.

14Numele celui de-al treilea râu este Tígru; el curge la răsărit de Așúr. Al patrulea râu este Eufrát.

15Domnul Dumnezeu l-a luat pe om și l-a pus în grădina Édenului ca să o lucreze și să o păzească.

16Și Domnul Dumnezeu i-a poruncit omului, zicând: „Din toți pomii grădinii poți mânca,

17însă din pomul cunoașterii binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri!”.

18Și Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur. Îi voi face un ajutor pe potriva lui”.

19Domnul Dumnezeu a plăsmuit din pământ toate animalele câmpului și toate păsările cerului și le-a adus la om ca să vadă cum le va numi. Și orice nume pe care avea să-l dea omul fiecărei ființe vii, acela era numele ei.

20Omul a pus deci nume tuturor animalelor, păsărilor cerului și tuturor ființelor câmpului. Dar omului nu i s-a găsit un ajutor pe potriva lui.

Crearea femeii

21Și Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc asupra omului și el a adormit. Și a luat una din coastele sale și a închis locul ei cu carne.

22Domnul Dumnezeu a făcut o femeie din coasta pe care o luase din om și a adus-o la om.

23Și omul a zis:

„Aceasta, în sfârșit,

este os din oasele mele

și carne din carnea mea.

Aceasta se va numi femeie,

pentru că din bărbat a fost luată”.

24De aceea, îi va lăsa bărbatul

pe tatăl său și pe mama sa

și se va uni cu femeia sa

și vor fi un singur trup.

25Amândoi, bărbatul și femeia lui, erau goi, dar nu se rușinau unul de altul.