1Proverbele lui Solomón,
fiul lui Davíd, regele lui Israél,
2pentru cunoașterea înțelepciunii
și a disciplinei
și pentru priceperea cuvintelor înțelegerii,
3pentru dobândirea disciplinei
prudenței, a dreptății,
a judecății și a nepărtinirii,
4pentru ca să le dea
celor nepricepuți istețimea,
celui tânăr, cunoașterea și chibzuința –
5să asculte cel înțelept
și i se va adăuga învățătură,
cel priceput și va dobândi abilitate! –,
6ca să priceapă proverbul și aluzia,
cuvintele înțelepților și enigmele lor.
7Teama de Domnul
este începutul cunoașterii,
dar nebunii disprețuiesc înțelepciunea
și disciplina.
I. PROLOGRECOMANDĂRILE ÎNȚELEPCIUNIIEvitarea tovărășiilor rele8Ascultă, fiule, disciplina tatălui tău
și nu neglija legea mamei tale!
9Căci ele sunt
o diademă grațioasă pe capul tău,
un colier pentru gâtul tău.
10Fiule, dacă păcătoșii
vor să te ademenească,
să nu accepți!
11Dacă-ți vor zice: „Vino cu noi
să stăm la pândă pentru sânge,
să ne ascundem împotriva celui curat
pe degeaba!
12Să-i înghițim de vii
ca locuința morților, întregi
precum cei care coboară în groapă!
13Vom găsi toate bogățiile prețioase,
ne vom umple casele de pradă.
14Tu vei avea parte la fel ca noi,
va fi un singur sac pentru noi toți”.
15Fiule, să nu mergi pe drum cu ei,
ține-ți piciorul de cărările lor.
16Căci picioarele lor aleargă spre rău,
se grăbesc să verse sânge.
17Căci degeaba este întinsă plasa
înaintea tuturor zburătoarelor.
18Totuși, ei pândesc sângele lor,
se ascund pentru viețile lor.
19Acestea sunt căile celor care jefuiesc.
El va lua viața celor care comit.
Înțelepciunea: pledoarie pentru cei neajutorați20Înțelepciunea strigă pe stradă,
în piețe își înalță glasul.
21Pe vârful zidurilor ea strigă,
la intrarea porților cetății
își pronunță cuvintele.
22Până când, nepricepuților,
veți iubi nepriceperea,
cei care batjocorăsc
se complac în batjocură
și cei nesimțiți urăsc cunoașterea?
23Întoarceți-vă la reproșul meu!
Iată, voi revărsa duhul meu
asupra voastră
și vă voi învăța cuvintele mele!
24Fiindcă eu am strigat,
dar voi m-ați refuzat,
mi-am întins mâna,
și nu a fost cine să-i acorde atenție.
25Pentru că ignorați toate sfaturile mele
și nu ați acceptat învățătura mea.
26De aceea și eu voi râde
de nenorocirea voastră,
vă voi lua în râs
când va veni groaza voastră,
27când va veni ca o vijelie groaza voastră,
ca o furtună va veni nenorocirea voastră când vor veni peste voi
strâmtorarea și necazul.
28Atunci mă vor chema, și nu le voi răspunde, mă vor căuta, și nu mă vor găsi.
29Pentru că au urât cunoașterea
și nu au ales teama de Domnul,
30nu au acceptat sfaturile mele
și au disprețuit toată învățătura mea.
31Vor mânca din roadele căilor lor,
se vor sătura din planurile lor.
32Căci infidelitatea celor nepricepuți
îi va ucide
și indolența nesimțiților îi va face să piară.
33Dar cel care mă ascultă va locui în siguranță, va fi liniștit, fără frică de rău.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.