Deuteronomul 32 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Cântarea lui Moise

1„Plecați-vă urechea, cerurilor, și voi vorbi,

ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!

2Să picure ca ploaia învățătura mea,

să se prelingă ca roua spusele mele,

ca ploaia măruntă pe verdeață

și ca ploaia îmbelșugată pe iarbă!

3Căci voi invoca Numele Domnului:

Dați glorie Dumnezeului nostru!

4El este Stânca;

lucrarea lui este desăvârșită,

căci toate căile lui sunt drepte;

El este un Dumnezeu credincios

și nu este în el nedreptate,

El este drept și nepărtinitor.

5S-au răzvrătit împotriva lui:

nu sunt copiii lui cei nelegiuiți,

generație încăpățânată și pervertită!

6Așa răspunzi tu Domnului,

popor nebun și fără pricepere?

Nu este el tatăl tău, care te-a creat,

te-a făcut și te-a susținut?

7Adu-ți aminte de zilele din vechime,

Sòcotește anii,

generație după generație,

întreabă-l pe tatăl tău și îți va povesti,

pe bătrânii tăi și îți vor spune!

8Când Cel Preaînalt

împărțea popoarelor moștenire,

când îi împărțea pe fiii oamenilor,

a fixat hotarele popoarelor

după numărul fiilor lui Israél.

9Căci moștenirea Domnului

este poporul său,

Iacób este partea lui de moștenire.

10El l-a găsit într-un ținut pustiu,

în dezordinea urletelor singurătății;

l-a înconjurat, l-a instruit și l-a îngrijit

ca pe pupila ochilor.

11Ca vulturul care își veghează cuibul,

zboară deasupra puișorilor lui,

își deschide aripile,

îl ia și îl poartă pe aripile sale.

12Numai Domnul l-a călăuzit

și nu era cu el niciun dumnezeu străin.

13L-a făcut să urce pe înălțimile țării,

l-a hrănit cu roadele pământului,

l-a făcut să soarbă miere din stâncă

și untdelemn din rocă de cremene,

14untul de la vaci și lapte de la oi,

grăsimea mieilor

și a berbecilor din Basán

și a țapilor,

grâul cel mai bun

și i-a dat de băut vin, sânge de strugure.

15Ieșurùn s-a îngrășat și a bătut din picior

– te-ai îngrășat, te-ai îngroșat

și te-ai rotunjit –

l-a abandonat pe Dumnezeul

care l-a făcut,

a disprețuit Stânca mântuirii sale.

16L-au făcut gelos cu străini,

l-au mâniat cu lucruri abominábile.

17Au adus jertfe demonilor

care nu sunt dumnezeu,

unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau,

[dumnezei] noi, veniți de curând,

pe care nu-i știau părinții voștri.

18Ai neglijat Stânca cea care te-a creat,

l-ai uitat pe Dumnezeul care te-a născut.

19Domnul a văzut

și s-a indignat cu mânie

pe fiii și fiicele sale.

20El a zis: «Îmi voi ascunde fața de la ei

și voi vedea care le va fi sfârșitul.

Căci sunt o generație perversă,

fii în care nu este adevăr.

21Ei m-au provocat la gelozie

prin ceea ce nu este dumnezeu,

m-au mâniat cu deșertăciunile lor;

eu îi voi provoca la gelozie

prin ceea ce nu este popor,

îi voi mânia

printr-un popor neînsemnat.

22Căci focul mâniei mele s-a aprins

și va arde până în adâncul Șeólului,

va mistui pământul și roadele lui,

va cuprinde de flăcări

temeliile munților.

23Voi aduna rele peste ei

și voi termina săgețile împotriva lor.

24Vor fi secătuiți de foame

și vor fi roși de arsura

și molima distrugătoare.

Voi trimite dinții animalelor

împotriva lor

și veninul târâtoarelor din țărână.

25Afară vor pieri de sabie

și înăuntru, de groază:

și tânărul, și fecioara,

și sugarul, și cel cărunt.

26Am zis: ‹îi voi nimici;

voi șterge amintirea lor

de printre oameni,

27dacă nu m-aș teme

de disprețul dușmanului,

ca nu cumva să pretindă și să zică:

‘mâinile noastre sunt ridicate,

și nu Domnul a făcut toate acestea’›.

28Căci ei sunt un popor

care și-a pierdut mintea

și nu este în ei pricepere.

29Dacă ar fi fost înțelepți,

ar cugeta la aceste lucruri,

și-ar cunoaște sfârșitul.

30Cum ar urmări unul o mie

și doi ar fugări zece mii,

dacă nu i-ar fi vândut Stânca,

dacă Domnul nu i-ar fi predat?

31Căci stânca lor

nu este ca Stânca noastră,

până și dușmanii noștri sunt judecători.

32Ci vița lor este din Sodóma

și din câmpiile Gomórei;

strugurii lor sunt struguri otrăviți,

ciorchinii lor sunt amari.

33Vinul lor este venin de șerpi,

otravă cumplită de viperă.

34Oare nu este el ascuns la mine,

sigilat în vistieriile mele?

35Ale mele sunt răzbunarea și răsplata

când piciorul lor se va clătina.

Căci ziua nenoricirii lor se apropie

și ceea ce este pregătit pentru ei

vine în grabă».

36Domnul va judeca poporul său

și va avea milă de slujitorii săi

când va vedea

că puterea mâinii lor a slăbit

și că nu mai este nici sclav, nici liber.

37El va zice: «Unde sunt dumnezeii lor,

stânca unde căutau refugiu?

38Ei care mâncau grăsimea jertfelor

și beau vinul jertfei lor de băutură.

Să se ridice și să vă ajute

și ei să fie apărarea voastră!

39Vedeți acum că eu, eu sunt

și nu este dumnezeu în afară de mine.

Eu fac să moară și eu fac să trăiască,

eu rănesc și eu vindec

și nu este nimeni

care să vă salveze din mâna mea.

40Căci îmi ridic mâna spre cer și zic:

‹Viu sunt eu pentru totdeauna!›.

41Când îmi voi ascuți fulgerul sabiei

și mâna mea va lua judecata,

mă voi răzbuna pe dușmanii mei

și-i voi răsplăti pe cei care mă urăsc.

42Voi îmbăta săgețile mele cu sânge

și sabia mea se va hrăni cu carne,

cu sângele celor căzuți și al captivilor,

cu capetele căpeteniilor dușmanului».

43Tresăltați de bucurie, popoare,

pentru poporul lui,

pentru că el răzbună sângele slujitorilor săi

și se va răzbuna

împotriva dușmanilor lui.

Va face ispășire pentru pământul lui

și pentru poporul său”.

44Moise a venit și a spus toate cuvintele cântării acesteia în auzul poporului. El și Iósue, fiul lui Nun.

Legea, izvorul vieții

45Moise a terminat de spus toate aceste cuvinte întregului Israél:

46„Puneți-vă la inimă toate cuvintele pe care eu le aduc ca mărturie împotriva voastră astăzi! Să le porunciți fiilor voștri să le țină și să împlinească toate cuvintele acestei legi.

47Căci nu este un lucru zadarnic pentru voi: este viața voastră. Datorită acestui lucru vă veți lungi zilele pe pământul spre care treceți Iordánul ca să-l luați în stăpânire”.

Vestirea morții lui Moise

48Domnul i-a spus lui Moise în aceeași zi:

49„Urcă pe muntele acesta, Abarím, pe muntele Nebó, care este în țara Moáb, în dreptul Ierihónului, și privește țara Canaán, pe care o dau fiilor lui Israél ca proprietate!

50Tu vei muri pe muntele pe care urci și vei fi adăugat la poporul tău, după cum Áaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui,

51pentru că nu ați avut încredere în mine în mijlocul fiilor lui Israél la apele de la Meríba din Cádeș, în pustiul Țin, și pentru că nu m-ați sfințit în mijlocul fiilor lui Israél.

52Tu vei vedea de departe țara, dar nu vei intra în țara pe care o dau fiilor lui Israél”.