Iudita 8 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

IV. IUDÍTAPrezentarea Iudítei

1În zilele acelea a auzit Iudíta, fiica lui Merári, fiul lui Ox, fiul lui Iosíf, fiul lui Oziél, fiul lui Elchía, fiul lui Ananía, fiul lui Ghedeón, fiul lui Rafáin, fiul lui Ahitób, fiul lui Elía, fiul lui Helchía, fiul lui Elíab, fiul lui Natanaél, fiul lui Salamiél, fiul lui Sarasadái, fiul lui Israél.

2Soțul ei era Manáse, din tribul și din patria ei. El a murit în zilele secerișului orzului.

3A fost pus peste cei care legau snopii pe câmp și dogoarea a venit asupra capului său; a căzut la pat și și-a aflat sfârșitul în Betúlia, cetatea lui. L-au înmormântat împreună cu părinții săi în ogorul dintre Dotáim și Balamón.

4Iudíta era văduvă în casa ei de trei ani și patru luni.

5Și-a făcut un cort pe terasa casei ei, și-a încins coapsele cu sac și purta hainele văduviei ei.

6Postea în toate zilele văduviei ei, în afară de ajun și de sabát, în ajun și de lună nouă, în sărbători și când era veselie pentru casa lui Israél.

7Era frumoasă la înfățișare și foarte plăcută la chip. Soțul ei, Manáse, i-a lăsat aur și argint, slujitori și slujitoare, animale și ogoare, și ea a rămas peste ele.

8Nu era nimeni care să aducă împotriva ei vreun cuvânt rău pentru că se temea mult de Dumnezeu.

9A auzit cuvintele cele rele ale poporului împotriva principelui, căci se descurajaseră din cauza lipsei de apă; a auzit toate cuvintele pe care Ozía le-a spus către ei atunci când le-a jurat că va preda cetatea după cinci zile asiriénilor.

10A trimis-o pe slujitoarea ei de încredere, care administra toate bunurile ei, și i-a chemat pe Hábris și pe Hármis, bătrânii cetății ei.

11Au venit la ea și ea le-a zis:

„Ascultați-mă, principi ai locuitorilor din Betúlia! Nu este drept cuvântul pe care l-ați rostit înaintea poporului în ziua aceasta și jurământul pe care l-ați pronunțat și l-ați stabilit între Dumnezeu și voi și ați spus că vă veți preda dușmanilor noștri dacă în aceste Domnul nu se întoarce spre ajutorul vostru.

12Acum, cine sunteți voi să-l ispitiți pe Dumnezeu în ziua de astăzi și să vă puneți pe voi mai presus de Dumnezeu în mijlocul fiilor oamenilor?

13Voi îl puneți la încercare pe Domnul atotputernic, dar nu veți cunoaște nimic niciodată.

14Căci profunzimea inimii omului nu o descoperiți și cuvintele înțelepciunii lui nu le discerneți. Cum îl veți înțelege pe Dumnezeul care a făcut toate acestea și cum veți recunoaște gândirea lui și cum veți cerceta planul lui? Nicidecum, fraților, nu-l mâniați pe Domnul Dumnezeul nostru!

15Căci dacă nu vrea să ne vină în ajutor în aceste cinci zile, el are puterea să ne scape în zilele în care vrea și să ne piardă în fața dușmanilor noștri.

16Voi să nu cereți garanții ale planurilor Domnului Dumnezeului nostru, pentru că Dumnezeu nu poate fi amenințat ca un om și nici presat ca un fiu al omului!

17Pentru aceasta, așteptând mântuirea de la el, să-l invocăm spre ajutorul nostru și el va asculta glasul nostru dacă îi va plăcea!

18Căci nu s-a ridicat în generațiile noastre, nici nu este în ziua de astăzi vreun trib, nici vreun loc, nici vreun popor sau cetate de la noi care să se închine zeilor făcuți de mână de om, așa cum a fost în zilele de odinioară.

19Părinții noștri au fost dați sabiei și prăzii și au căzut în mod mizerabil înaintea dușmanilor noștri.

20Noi însă nu am cunoscut un alt Dumnezeu în afară de el. De aceea sperăm că nu ne va privi cu dispreț nici pe noi și nici pe vreunul din generația noastră.

21Căci dacă noi vom fi cuceriți, va fi cucerită la fel toată Iudéea și vor fi profanate cele sfinte ale noastre, iar va cere cont prin sângele nostru pentru profanarea lor.

22Moartea fraților noștri, cucerirea țării și devastarea moștenirii noastre le va întoarce asupra capului nostru în mijlocul popoarelor oriunde vom fi sclavi. Și vom fi piatră de încercare și de rușine înaintea celor care ne vor fi cumpărat.

23Căci sclavia noastră nu se va îndrepta spre bunăvoință, ci Domnul Dumnezeul nostru o va preface în dezonoare.

24Acum, fraților, să le arătăm fraților noștri că viața lor depinde de noi și că cele sfinte, templul și altarul, se sprijină pe noi!

25Pe lângă toate acestea, să-i mulțumim Domnului Dumnezeului nostru, care ne încearcă pe noi ca și pe părinții noștri.

26Amintiți-vă câte a făcut cu Abrahám, prin câte l-a încercat pe Isáac și câte i s-au întâmplat lui Iacób în Mesopotámia Síriei când era păstor la turmele lui Lában, fratele mamei sale!

27Căci nu se răzbună pe noi așa cum i-a trecut pe ei prin foc ca să le cerceteze inimile, ci Domnul îi pedepsește spre înțelepciune pe cei care se apropie de el”.

28Ozía a zis către ea: „Toate câte le-ai spus, din inimă bună ai vorbit și nu este nimeni care să fie împotriva cuvintelor tale.

29Înțelepciunea ta nu este cunoscută doar de astăzi, ci de la început tot poporul a cunoscut inteligența ta, la fel cum este bună firea inimii tale.

30Însă poporul este foarte însetat și ne-a forțat să facem după cum le-am spus și să ne obligăm cu un jurământ pe care nu-l putem încălca.

31Acum, roagă-te pentru noi, pentru că ești o femeie evlavioasă, și Domnul va trimite ploaie ca să umplem rezervoarele noastre și să nu mai ducem lipsă!”.

32Iudíta le-a spus: „Ascultați-mă și voi face un lucru care va fi amintit fiilor poporului nostru din generație în generație!

33Voi să stați la poartă noaptea aceasta, iar eu voi ieși împreună cu slujitoarea mea de încredere! Și, în zilele în care ați spus că veți preda cetatea dușmanilor noștri, Domnul îl va vizita pe Israél prin mâna mea.

34Voi să nu cercetați fapta mea, iar eu nu vă voi spune până când nu voi termina ceea ce vreau să fac!”.

35Ozía și principii i-au zis: „Mergi în pace și Domnul Dumnezeu să fie cu tine, ca să te răzbuni pe dușmanii noștri!”.

36Iar ei, întorcându-se de la cort, au plecat la taberele lor.