Geneza 48 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Iacób îi binecuvântează pe cei doi fii ai lui Iosíf

1După aceste lucruri i s-a spus lui Iosíf: „Tatăl tău este bolnav”. El i-a luat cu el pe cei doi fii ai săi, pe Manáse și pe Efraím.

2I-au făcut cunoscut lui Iacób și i-au spus: „Iată că fiul tău Iosíf a venit la tine!”. Israél s-a întărit și s-a așezat pe pat.

3Iacób i-a zis lui Iosíf: „Dumnezeul cel Atotputernic mi s-a arătat la Luz, în țara Canaán, și m-a binecuvântat.

4El mi-a zis: «Te voi face rodnic, te voi înmulți și voi face din tine o adunare de popoare; voi da țara aceasta descendenței tale după tine ca stăpânire veșnică».

5Acum, cei doi fii ai tăi, care ți s-au născut în țara Egiptului până ca eu să vin la tine în Egipt, vor fi ai mei; Efraím și Manáse, ca și Rubén și Simeón, vor fi ai mei.

6Iar copiii pe care i-ai născut după ei vor fi ai tăi; cu numele fraților lor vor fi numiți în partea lor de moștenire.

7Când am venit din Padán, Rahéla a murit în țara Canaán, pe drum; nu ajunsesem încă în ținutul Efráta și am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efráta, adică Betleém”.

8Israél i-a văzut pe fiii lui Iosíf și a zis: „Cine sunt aceștia?”.

9Iosíf a răspuns tatălui său: „Sunt fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici”. El i-a zis: „Adu-i, te rog, la mine, ca să-i binecuvântez!”.

10Ochii lui Israél erau îngreuiați de bătrânețe, așa că nu mai putea să vadă. i-a apropiat de el; el i-a sărutat și i-a îmbrățișat.

11Israél i-a zis lui Iosíf: „Nu mă gândeam că-ți voi mai vedea fața și iată că Dumnezeu m-a făcut să-i văd și pe urmașii tăi”.

12Iosíf i-a luat de pe genunchii lui și s-a plecat cu fața la pământ.

13Apoi Iosíf i-a luat pe amândoi, pe Efraím cu mâna dreaptă, la stânga lui Israél, și pe Manáse cu mâna stângă, la dreapta lui Israél, și i-a apropiat de el.

14Israél și-a întins mâna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraím, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manáse; fiind prudent, și-a mâinile, deși Manáse era cel dintâi născut.

15L-a binecuvântat pe Iosíf și a zis:

„Dumnezeul înaintea căruia

au umblat părinții mei Abrahám și Isáac,

Dumnezeul care m-a păstorit

de când sunt până în ziua aceasta,

16îngerul care m-a răscumpărat

de orice rău,

să binecuvânteze copiii!

Să fie chemat în ei numele meu

și numele părinților mei

Abrahám și Isáac

și să crească din ei mult pe pământ!”.

17Iosíf a văzut că tatăl său și-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraím și a fost rău în ochii lui; el a apucat mâna tatălui său ca s-o mute de pe capul lui Efraím pe capul lui Manáse.

18Și Iosíf a zis tatălui său: „Nu așa, tată, căci acesta este întâiul-născut; pune-ți mâna dreaptă pe capul lui!”.

19Tatăl său a refuzat și i-a zis: „Știu, fiule, știu; și el va ajunge un popor, și el va fi mare; dar fratele lui mai mic va fi mai mare decât el; descendența lui va fi plinătate a neamurilor”.

20El i-a binecuvântat în ziua aceea, zicând:

„Cu numele tău

Israélul va binecuvânta, zicând:

«Dumnezeu să te pună să fii așa,

ca pe Efraím și pe Manáse!»”

Și l-a pus astfel pe Efraím

înaintea lui Manáse.

21Israél i-a zis lui Iosíf: „Iată, eu mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi și vă va întoarce în țara părinților voștri.

22Mai mult decât fraților tăi, eu îți dau Síhem, pe care am luat-o din mâna amoréilor cu sabia mea și cu arcul meu”.