Evrei 12 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Exemplul lui Isus Cristos

1Prin urmare, și noi, care avem un astfel de nor de martori care ne înconjoară, să îndepărtăm orice povară și păcatul care ne împresoară, să alergăm cu perseverență în lupta care ne stă înainte,

2cu ochii ațintiți la Isus, începutul și desăvârșirea credinței, care, în vederea bucuriei ce îi era propusă, a îndurat crucea și, neținând seama de rușinea ei, s-a așezat la dreapta tronului lui Dumnezeu!

3Gândiți-vă, deci, la cel care a îndurat o împotrivire atât de mare din partea păcătoșilor, ca nu cumva să vă lăsați descurajați și obosiți în sufletele voastre!

4Luptând contra păcatului, voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge

5și ați uitat sfatul care v-a fost dat ca unor fii:

„Fiul meu, nu refuza disciplina Domnului și nu te descuraja când ești mustrat de el!

6Căci pe cel pe care îl iubește

Domnul îl pedepsește

și îl bate cu nuiaua pe orice fiu

pe care îl primește”!

7Ceea ce îndurați este spre învățătura. Dumnezeu vă tratează ca pe niște fii; căci care este fiul pe care tatăl nu-l pedepsește?

8Dar dacă voi sunteți fără disciplina de care toți au parte, sunteți fii nelegitimi, nu fii adevărați.

9De altfel, dacă noi îi cinstim pe părinții trupești, cu cât mai mult nu trebuie să ne supunem Tatălui duhurilor că avem viață?

10[Primii] ne pedepseau doar pentru puține zile, după cum li se părea lor că e bine, dar el o face în folosul nostru, ca să avem parte de sfințenia lui.

11Orice pedeapsă nu pare să fie pe moment bucurie, ci întristare; dar mai târziu aduce, în schimb, celor care au fost încercați de ea, rodul dătător de pace al dreptății.

12De aceea, îndreptați mâinile moleșite și genunchii fără vlagă

13și faceți drumuri drepte pentru picioarele voastre, încât cel șchiop să nu se abată, ci mai degrabă să se vindece!

Îndemnuri la sfințenie. Pedeapsa necredinței

14Urmăriți pacea cu toți și sfințenia, fără de care nimeni nu-l va vedea pe Domnul!

15Vegheați ca nimănui să nu-i lipsească harul lui Dumnezeu, pentru ca nicio rădăcină de amărăciune să nu crească provocând tulburare și prin ea să se molipsească mulți!

16Să nu fie niciun desfrânat sau profanator ca Esáu, care, pentru un de mâncare, și-a vândut dreptul de întâi-născut!

17Căci voi știți că, după aceea, voind să moștenească binecuvântarea, a fost exclus și nu a putut schimba hotărârea, deși o cerea cu lacrimi.

Comparație între cele două alianțe

18Voi nu v-ați apropiat de ceea ce poate fi atins, nici de un foc ce arde, nici de întuneric, nici de beznă, nici de furtună,

19nici de sunetul trâmbiței, nici de răsunetul cuvintelor la auzul cărora ascultătorii au cerut să nu li se mai rostească niciun cuvânt,

20căci nu puteau să suporte porunca: „Chiar și un animal, dacă se va atinge de munte, să fie bătut cu pietre!”.

21Iar priveliștea era atât de înfricoșătoare, încât Moise a spus: „Sunt îngrozitși mă cutremur”.

22Dar voi v-ați apropiat de muntele Sión, de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalímul ceresc, de zecile de mii de îngeri în sărbătoare,

23de comunitatea întâilor-născuți înscriși în ceruri, de Dumnezeu, judecătorul tuturor, de sufletele celor drepți duși la desăvârșire,

24de Isus, mijlocitorul noii alianțe, și de sângele stropirii, care vorbește mai bine decât cel al lui Ábel.

Avertisment escatologic

25Vedeți să nu-l respingeți pe cel care vorbește, căci dacă n-au scăpat cei care l-au respins când vorbea pe pământ, cu atât mai mult noi, dacă ne îndepărtăm de din ceruri,

26al cărui glas a zguduit odinioară pământul, iar acum ne-a promis: „Încă o dată voi mai zgudui nu numai pământul, ci și cerul”.

27Acest „încă o dată” înseamnă schimbarea celor zguduite, întrucât sunt create, ca să rămână cele nezguduite.

28De aceea, noi care am primit împărăția nezdruncinată avem harul prin care aducem cult într-un mod plăcut lui Dumnezeu, cu evlavie și teamă,

29fiindcă Dumnezeul nostru este foc mistuitor.