Exodul 13 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Întâii născuți și Ázimele

1Domnul i-a vorbit lui Moise:

2„Sfințește-mi orice întâi născut care deschide pântecele dintre fiii lui Israél, atât dintre oameni, cât și dintre animale: acesta este al meu”.

3Moise a zis poporului: „Aduceți-vă aminte de ziua aceasta în care ați ieșit din Egipt, din casa sclaviei; căci cu mână puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu se mănânce dospit!

4Voi ieșiți astăzi, în luna Abíb.

5Când te va duce Domnul în țara canaaneénilor, a hetéilor, a amoréilor, a hevéilor și a iebuséilor, pe care a jurat părinților tăi că ți-o va da, țară unde curge lapte și miere, să faci această slujire în luna aceasta!

6Timp de șapte zile să mănânci ázime; în ziua a șaptea va fi o sărbătoare a Domnului.

7Să se mănânce ázime în timpul celor șapte zile; să nu se vadă la tine nimic dospit, să nu se vadă la tine nici aluat între toate hotarele tale!

8Să-i faci cunoscut fiului tău în ziua aceea, zicând: «Aceasta este pentru ceea ce a făcut Domnul pentru mine când am ieșit din Egipt»!

9Să-ți fie ca un semn pe mâna ta și ca o aducere aminte între ochii tăi, pentru ca legea Domnului să fie în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt.

10Să ții hotărârea aceasta la timpul stabilit, din an în an!

11Când te va duce Domnul în țara canaaneénilor, așa cum ți-a jurat ție și părinților tăi, și ți-o va da,

12să sfințești pentru Domnul pe tot cel ce deschide pântecele și pe orice întâi-născut din animalele tale: cei de parte bărbătească vor fi ai Domnului.

13Și pe orice întâi născut al măgăriței îl vei răscumpăra cu un miel; iar dacă nu-l vei răscumpăra, îi vei frânge gâtul. Și pe orice întâi-născut din om dintre fiii tăi îl vei răscumpăra.

14Când fiul tău te va întreba mâine: «Ce înseamnă lucrul acesta?», să-i spui, zicând: «Domnul ne-a scos cu braț puternic din Egipt, din casa sclaviei;

15și, pentru că Faraón se încăpățâna să nu ne lase să plecăm, Domnul i-a ucis pe toți întâii-născuți din țara Egiptului, de la întâii-născuți ai oamenilor până la întâii-născuți ai animalelor. De aceea eu jertfesc Domnului orice întâi-născut de parte bărbătească și-l răscumpăr pe orice întâi-născut dintre fiii mei».

16Să fie ca un semn pe mâna ta și ca o podoabă între ochii tăi! Căci cu braț puternic ne-a scos Domnul din Egipt”.

II. IEȘIREA DIN EgiptPlecarea israelíților

17Când Faraón a lăsat poporul, Dumnezeu nu l-a condus pe drumul spre țara filisténilor, deși era aproape; căci Dumnezeu și-a zis: „Ca nu cumva poporului, văzând războiul, să-i pară rău și să se întoarcă în Egipt!”.

18Dumnezeu a întors poporul pe drumul pustiului, spre Marea Roșie. Fiii lui Israél au ieșit înarmați din țara Egiptului.

19Moise a luat cu sine oasele lui Iosíf; căci el îi pusese pe fiii lui Israél să jure, zicând: „Dumnezeu vă va vizita; atunci să urcați cu voi oasele mele de aici”.

20Au plecat din Sucót și au așezat tabăra la Etám, la marginea pustiului.

21Domnul mergea înaintea lor, ziua într-o coloană de nor, ca să-i conducă pe drum, iar noaptea într-o coloană de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă și ziua, și noaptea.

22Coloana de nor nu se depărta ziua dinaintea poporului, nici coloana de foc noaptea.