1Iob a luat cuvântul și a zis:
2„Într-adevăr, știu că e așa.
Cum ar putea să fie drept omul
înaintea lui Dumnezeu?
3Dacă ar dori să se certe cu el,
nu i-ar răspunde
la una dintr-o mie.
4El este înțelept cu inima și tare în putere.
Cine s-a întărit împotriva lui și are pace?
5El mută munții
fără ca ei să știe că îi răstoarnă în mânia lui.
6Cutremură pământul din locul lui
și coloanele sale se clatină.
7Vorbește soarelui, și nu răsare
și sigilează stelele.
8Întinde singur cerurile
și umblă pe înălțimile mării.
9El face Ursa, Oriònul și Pleiàdele
și camerele din Temán.
10El face lucruri mari,
care nu pot fi pătrunse,
fapte minunate, care nu pot fi numărate.
11Iată, trece pe lângă mine, și eu nu-l văd;
se duce, și eu nu-mi dau seama.
12Dacă el se ridică,
cine-l face să se întoarcă
și cine-i poate spune: «Ce faci?»?
13Dumnezeu nu-și întoarce mânia;
sub el sunt înjosite ajutoarele orgoliului.
Dreptatea celui mai puternic14Dar eu cum să-i răspund
și cum să aleg cuvintele mele
împotriva lui?
15Chiar dacă aș fi drept,
nu i-aș putea răspunde
și ar trebui să cer îndurare
celui care mă judecă.
16Dacă aș striga și mi-ar răspunde,
nu aș fi sigur că a ascultat glasul meu.
17El mă strivește în furtună
și înmulțește ce este zdrobit în mine
pe degeaba.
18Nu lasă să mi se întoarcă suflarea
și mă satură cu amărăciune.
19Cât despre forță, el este puternic.
Cât despre judecată,
cine mă va prezenta?
20Dacă aș fi drept,
gura mea m-ar învinovăți;
de-aș fi integru,
el mă va declara vinovat.
Cruzimea lui Dumnezeu21Dacă eu sunt integru,
nici eu însumi nu știu;
îmi resping viața.
22Totuna! De aceea am zis:
el îi nimicește fie pe cel integru,
fie pe cel nelegiuit.
23De-ar aduce biciul moartea dintr-odată!
El ia în râs disperarea celor nevinovați.
24Pământul este dat
în mâna celui nelegiuit
și acoperă fețele judecătorilor lui.
Dacă nu el, atunci cine altul?
25Zilele mele trec mai repede
decât cel care aleargă,
fug fără să vadă binele.
26Se duc precum corăbiile de stuf,
ca vulturul care se repede asupra prăzii.
27Dacă zic: «Voi uita plângerea mea,
îmi voi schimba înfățișarea și voi fi vesel»,
28mă înspăimânt de toate chinurile mele.
Știu că nu mă vei considera nevinovat.
29Eu sunt nelegiuit:
de ce să mă mai obosesc în zadar?
30Chiar dacă m-aș spăla
în ape din zăpadă
și mi-aș curăța cu leșie palmele,
31tu tot m-ai cufunda în groapă,
că s-ar scârbi de mine și hainele mele.
32Căci nu este niciun om ca mine
care să-i răspundă
și să mergem împreună la judecată.
33Nu este între noi un arbitru
care să-și pună mâna peste noi amândoi,
34să îndepărteze toiagul său
de deasupra mea
și mânia lui să nu mă înspăimânte.
35Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el,
dar nu este așa; eu sunt singur cu mine.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
